„Restricțiile nu sunt utile. Numărul de infectări va crește”. Asta spun mulți dintre cei care contestă noile măsuri impuse de autorități. (Sigur, vorbim de cei care nu neagă existența virusului, ci doar metodele de stopare.) Culmea este că au dreptate. Cum să n-aibă, câtă vreme vedem în fiecare seară, de duminică încoace, proteste în multe localități din țară, la care se adună sute de oameni, fără să respecte măsurile simple de protecție: mască și distanță? Cetățenii nemulțumiți își dau toată silința ca cel denumit valul al treilea al virusului să fie mai al dracului decât celelalte. Chiar acum, când ne așteptam să fi învățat ceva într-un an de epidemie. Dar nu. Noi nu mai suportăm. 

Vrem libertate și suntem dispuși să umplem ATI-ul pentru dezideratul ăsta, altfel legitim. De data asta profeții din stradă au dreptate. Numărul de români bolnavi de Covid-19 va crește. Diferența față de celelalte valuri este că acum putem identifica lejer și vinovații, oameni care fac profeții ce se auto-împlinesc. Dar vinovații public vor fi alții: guvernanții, care, iată, iau decizii abuzive, inutile, prin care urmăresc doar să ne țină închiși în case și să ne facă viața grea. Mi-e teamă că, în acest caz, oficialii ar putea deveni victime de fapt; iar oamenii de bine nu vor afla vreodată dacă măsurile pe care le respectă cu sfințenie ar fi reprezentat o șansă de a ne recăpăta libertatea aia strigată în piața publică.

Putem lua fiecare măsură în parte, să-i analizăm rostul, așa în măsura în care este posibil, dat fiind că nu avem studii de specialitate. După ce facem analiza asta, putem să ne hotărâm să ieșim în stradă să le transmitem guvernanților că noi credem că noile restricții nu sunt bune, în sensul că nu contribuie la marele obiectiv de a reduce răspândirea Sars Cov-2. Dar n-ați vrea ca, în timp ce facem asta, să purtăm masca de protecție și să stăm depărtați unii de alții? Măcar așa le dăm o șansă ălora care ne conduc să vadă singuri că greșesc și să ajusteze măsurile în funcție de rezultatele lor. De ce li se fură șansa de a descoperi asta și de ce li se fură și celorlalți români, care stau cuminți acasă, că e trecut de 20.00, dreptul de a vedea efectele chinurilor lor?

Referitor la măsurile în sine, acum. Nu avem voie să ieșim din case după ora 20.00, dacă indicele de infectare depășește 7,5 cazuri la mie. În cazul în care coeficientul trece de 4, dar nu ajunge la 7,5, regula este valabilă doar vineri, sâmbătă și duminică. Magazinele (de fapt, toți operatorii economici) se închid la 18 în ambele variante. E greu, da. Nu ajungem să ne facem cumpărăturile; suntem într-o veșnică alergătură. Ne dăm planurile peste cap. Ne e greu să mai rezistăm, mai ales pentru că, pe undeva între valul al doilea și al treilea pe care stăm, apucase să-și facă loc speranța în gândurile noastre. Nu mai putem. Dar tocmai pentru că nu mai putem, nu avem cum să decidem să ne alăturăm unei găști de câteva zeci, sute de oameni care iau în derâdere, nu măsurile impuse de Guvern, ci recomandările medicilor, care se străduiesc să ne ajute să nu murim sau să nu suferim din cauza virusului.

Poate că măsurile astea nu sunt cele mai bune, dar nu știm altele. Nu știe nimeni alte metode de luptă. Dovadă stau regulile impuse de celelalte țări, de blocul comunitar din care facem și noi parte, și nu numai. Haideți să luăm câteva exemple.  Sunt restricții de circulație astfel:  

  • Austria: între 20.00- 06.00;
  • Cehia: interzise complet deplasările în afara districtului de reședință;
  • Cipru: se poate ieși din case doar de două ori pe zi, câte trei ore maximum, și numai cu aprobarea prin SMS din partea autorităților;
  • Grecia: și aici este valabil mesajul de la autorități pentru ieșire, care poate avea loc doar pe jos sau cu bicicleta și doar în localitatea de reședință. Între 18.00 și 05.00, în timpul săptămânii, nu se iese decât cu justificare; iar în weekend, între 19.00 și 06.00. Ah! Nu prea poți să ieși din județul tău dacă nu ai o urgență;
  • Franța: deplasările între departamente, interzise. Carantină între 19.00 și 06.00;
  • Germania: unde e coeficient ridicat de infectare, nu te depărtezi de casă mai mult de 15 kilometri;
  • Irlanda: nu pleci mai departe de 5 kilometri de locuință. Sunt interzise vizitele între familii;
  • Italia: nu poți să te deplasezi dintr-o regiune în alta. Vizitele, interzise. De Paște este permisă o singură vizită.
  • Olanda: cel mult două persoane se pot întâlni în aer liber. Acasă poți primi un singur musafir;

În schimb, noi, românii putem să ne întâlnim cu rudele sau prietenii. Putem să plecăm din orașul sau satul în care locuim. Putem să facem concedii, ceea ce este exclus în Germania, de exemplu, unde hotelurile sunt închise. Putem chiar să ieșim la terasă, ceea ce este imposibil în multe state europene, ca Olanda sau Germania. Sunt locuri, precum Austria, unde, ca să mergi la coafor, trebuie să ai un test negativ. Sunt locuri, precum Belgia, unde îți faci programare dacă vrei să mergi într-un magazin considerat neesențial.

Cercetătorii Școlii de Guvernare Blavatnik a Universității Oxford spun că pe o scară de la 1 la 100, în țara noastră restrițiile sunt la 63,89. Cehia e la 81,48; Ungaria, la 79,63; Polonia, 75; Italia, 84,26; Franța, 68,52, iar Germania, 75.

Acum nu mai vrem o țară ca afară?

Sigur, asta nu arată că restricțiile sunt eficiente, dar demonstrează că nu avem alte idei deocamdată. Vine cineva din piață cu vreo propunere revoluționară care ne și ferește de virus, ne redă libertatea și salvează și economia?

P.S. Nu doar în România sunt proteste. Restricțiile au scos oamenii în stradă peste tot în lume. Nu chem pe nimeni înapoi în casă. Doar le amintesc că și-au uitat masca.

 

Sursa: Realitatea de Bucuresti

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.