Să vedem ce vom răspunde la întrebarea: mai avem curaj sa luptam pentru dreptate? Vom avea parte de dreptate în final? Vrem să ucidem democrația? Pentru că astăzi, subiectele banale sunt ca o perdea de fum in spatele căreia se fac cele mai odioase fapte. Și sănătatea noastră este dreptatea! Știu: mulți o să spuneți că suntem în comă, dar mai avem o șansă! Profităm de ea? Ne însănătoșim? Sau privim în continuare cum suntem alimentați cu perfuzia fricii! Frica de faptul că ei, cei puțini, sunt mai puternici, uniți, mai periculoși și mai susținuți decât noi toți, chiar din afară? Dar nu mai continuu cu aceste întrebări, pentru că toată noaptea veți căuta in zadar răspuns.

Dacă pentru podurile care cad nu s-au găsit vinovați, nu s-au dat sancțiuni, pentru oamenii care mor nu s-au găsit vinovații, ba unii manageri de spital, sub ochii cărora au murit bebeluși, sunt promovați de Rafila secretari de stat, in cazul băncilor cu capital străin care pun tunurile pe societățile românești și le bagă in faliment pe credite fictive?

Sunt acuzații grele, iar demersul nostru este doar acela de a căuta adevărul. Nu vrem să acuzăm pe nimeni, fără a a avea dovezi, dar nici nu ne lăsăm intimidați. Ca sa nu generalizez, am sa va spun încă de acum ca este vorba despre BRD, banca ce la nivel național pare să aibă deja o mare problema de încredere! Și dacă suspiciunile se vor arata fondate, în relația cu BRD, cine îi reprezintă sau apără pe romani? Ei, cu avocații lor plătiți de compania mamă, românii păgubiții cu avocații cui?

Statul român poate da măcar consultanță? Există vreun ajutor pentru antreprenorii români aduși la sapă de lemn de o banca străină? Pentru străini am văzut ca se face imediat scut! Pentru români chiar vă invit să răspundeți și dumneavoastră: se va face ceva, ori se va așterne tăcerea? Se vor lua măsuri? Există sancțiuni pentru minciuni ștampilate, dacă se dovedește că angajații băncii sunt vinovați? Există pedepse aspre pentru cei ce ridică un imperiu pe suferința sufletelor nevinovate? Poate că singura lor vină a fost că au vrut să vină să ceară un credit, un ajutor pe care până să-l întoarcă au fost înșelați, după cum spun cei exploatați și, în final, taxați. Răspunsul care ne-a venit astăzi de la BRD prin avocați, răspuns de 4 pagini de unde, dacă la început au zis ca nu au ce comenta-sec, arogant, acum suna a amenințare! Ei bine, eu personal nu ma intimidez, fie și când e vorba de o bancă ce are capital străin! Mie îmi este frică doar de Dumnezeu, nu mă tem să luptăm până ce adevărul va ieși la suprafață! Demersul nostru este unul pur jurnalistic și vrem să scoatem la lumină nedreptățile care li se fac românilor. Am solicitat toate punctele de vedere necesare în acest sens, pentru că nu avem decât un singur interes: acela ca adevărul să fie cel care triumfă.

Prea mult suferim la noi în țară, o țară care a fost vândută la bucată de politicieni cărora nu le-a păsat decât de binele personal. Știu că trăim vremuri grele, iar situația se complică tot mai tare de la o zi la cealaltă.

Ce se întâmplă pe plan internațional ne afectează crunt. Banii par că nu mai au valoare, farfuriile ne sunt tot mai goale, facturile ne impovarează tot mai mult. Iar soluțiile , deși sunt la îndemână, nu sunt aplicate. Înainte de startul războiului din Ucraina, datele oficiale arătau un dezastru fără margini. După Siria, însângerată de lupte grele, România- aflată pe vreme de pace, a dat cel mai mare val de migranți la nivel mondial. Din 2007, și până în 2017, trei milioane de oameni au părăsit țara noastră. Astăzi, datele sunt și mai negre și se estimează că numărul românilor din Diaspora a depășit cu mult pragul de 5 milioane. Apocalipsa demografică este în plină desfășurare: se nasc tot mai puțini copii și vom ajunge să rămânem puțini și singuri între aceste granițe. Asta dacă bunul Dumnezeu ne va feri de invazii străine. Tocmai de aceea, astăzi vrem să aflăm adevărul și despre recensământul din acest an.

Șeful INS  explică de ce autorităților le dă cu virgulă la numărătoare. Sunt chiar curioasă câți suntem, de ce a mers atât de greu acest demers, de ce din cei care stăteau la coadă pentru șomaj nu a vrut nimeni sa se angajeze ca recenzor, deși ar fi încasat 9.000 lei în doar o luna jumătate. Pe unii ii plângem că ajung pe drumuri, că nu au locuri de muncă și de alții ne mirăm că preferă să fie asistați de statul român, decât să muncească și să se trezească dimineața. Lenea este un simptom grav al oricărei națiuni, mai ales a uneia adormite de sforăielile aleșilor. 

Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here