Gândul zilei
„Cel ce are cu adevărat cuvântul lui Iisus, acela poate să audă chiar tăcerea lui, ca să fie desăvârșit, pentru ca să facă prin cele ce spune și să se cunoască prin cele ce tace.” – Sfântul Ignatie Teoforul
Știai că?
Doctori fără de arginți erau sfinți vindecători care nu cereau plată pentru îngrijirea bolnavilor. În icoanele ortodoxe, sfinţii doctori fără de arginţi sunt reprezentaţi cu o cutie de medicamente în mână şi cu o linguriţă, semnul vindecării trupeşti şi sufleteşti. Respectând porunca Mântuitorului, „În dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8), sfinţii doctori fără de arginţi au fost oameni care tratau suferinţele semenilor fără a primi nimic în schimb. De aceea, lumea îi numea „fără de arginţi”. Lucrarea lor se făcea întotdeauna împletită cu rugăciunea, iar sfinţii le vorbeau pacienţilor despre boală şi păcat, păcatul fiind de multe ori la baza îmbolnăvirii trupului. Încă din Vechiul Testament oamenii au fost îndemnaţi să-i respecte pe medici. „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul” (Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah 38, 1). „Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, căci şi de el ai trebuinţă. Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă” (Isus Sirah 38, 12-13).
Sinaxarul Ortodox consemnează o serie de sfinţi, „doctori fără de arginţi”. Dintre aceştia îi amintim pe Chir şi Ioan, Cosma şi Damian din Arabia, Cosma şi Damian din Asia Mică, Talaleu, Cosma şi Damian din Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit şi Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii, Trifon, Iulian, Mochie, Samson cel primitor de străini şi alţii.
Pilda zilei
Cerul, pământul şi lumea
Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:
– Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.
– Foarte simplu, a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. în cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.
Părintele Paisie Olaru a spus: “Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. ”
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
