PASTILA PENTRU SUFLET

Gândul zilei

„De câte ori nu simţi nesiguranţă auzind sau văzând câte se întâmplă în jurul tău? Domnul este singurul care îţi poate dărui siguranţa neîntreruptă. De câte ori nu te simţi zdrobit, dezamăgit? Ridică-ți atunci privirile și privește-L pe Domnul! El te poate ridica, însufleți, insufla, El poate să te facă un tânăr plin de entuziasm şi de putere, pentru că este Marele Proroc. Iar când îţi vezi păcatele, căderile, neputinţele, când eşti cuprins de descurajare, nu deznădăjdui! Pune-ţi toată nădejdea în Domnul, în Cel care poate să te ridice din noroi şi să te facă înger, în Cel care îţi poate ridica păcatul, să-l pună pe jertfelnic şi să-l facă tămâie plăcută, fiindcă este Marele Arhiereu! Și încă ceva: Domnul este comoara ta de taină, săgeata care îți săgetează inima.” – Părintele Emilianos Simonopetritul

Știai că?

Calendarul de care ne folosim este de origine romană. El a fost alcătuit, în anul 46 a.Hr., de astronomul Alexandrin Sosigene, pe vremea împăratului roman Iuliu Cezar, pentru care a și fost numit Ca­lendar Iulian. Sosigene a întocmit cel dintâi calendar solar științific, adi­că un calendar bazat numai pe mersul aparent al soarelui și pe cunoaște­rea exacta a mișcării corpurilor cerești, conform datelor științei astrono­mice. Cunoscând durata exactă a anului tropic, Sosigene este cel care a restabilit a stabilit pentru viitor durata anului calen­daristic la 365 zile și a hotărât să se adauge câte o zi în plus la fiecare patru ani (datorită diferenței de 5 ore, 48 minute și aproa­pe 46 secunde, cu care durata anului solar (tropic) depășește pe cea a anului civil sau calendaristic). Totodată, Sosigene a păstrat împărțirea anului în 12 luni, dintre acestea, unele au câte 30 zile (și anume : aprilie, iunie, septembrie și noiembrie), altele câte 31 zile (și anume : ianuarie, martie, mai, iulie, august, octombrie și decembrie), iar una singură (februarie, care pe atunci era ultima lună a anului) avea numai 28 zile în anii obișnuiți (ordinari sau comuni) și 29 zile în cei bisecți (din 4 în 4 ani). Calendarul acesta, întocmit de Sosigene și întrebuințat în Imperiul Roman începând cu anul 46 a.Hr., a fost moștenit și de creștini, care au introdus în el sărbătorile specifice creștine și sistemul de împărțire a lu­nilor în săptămâni (grupe de câte șapte zile). Calendarul ortodox descrie și dictează ritmul vieții Bisericii Ortodoxe. Texte din Sfânta Scriptură, sfinți și evenimente de comemorare sunt asociate cu fiecare zi a anului și, de multe ori, asociate cu reguli speciale de post sau sărbătoare care corespund cu ziua săptămânii sau cu perioada din an în raport cu zilele principale de sărbătoare (cum ar fi Paștele). Există două tipuri de sărbători în calendarul Bisericii Ortodoxe: fixe și mobile. Sărbătorile fixe au loc în aceeași zi calendaristică în fiecare an, în timp ce sărbătorile mobile se schimbă în fiecare an. Sărbătorile mobile sunt, în general, relative la Paște și astfel ciclul sărbătorilor mobile este denumit ciclul Pascal.

Pilda zilei

Iubirea și Despărțirea

La marginea câmpului stăteau Iubirea și  Despărțirea. Ele admirau o tânără fată și un băiat care doreau să întemeieze împreună o familie. Despărțirea îi spune Iubirii:                                                 

– Punem pariu că îi despart?                                                                                                                                                          

Iubirea zice:                                                                                                                           

– Așteaptă! Lasă-mă să fac doar o încercare, iar după poți să te apropii de ei oricât vrei și vom vedea atunci dacă îi vei putea despărți. Iubirea s-a apropiat de cei doi tineri, i-a atins, i-a privit în ochi și a văzut cum între ei s-a aprins scânteia. Iubirea s-a îndepărtat:       

– Acum, e rândul tău.                                                                                                             

Despărțirea a răspuns:                                                                                                                                          

– Nu, acum nu pot face nimic. Acum inimile lor sunt pline de iubire. Voi veni mai târziu. Timpul a trecut, iar despărțirea s-a apropiat de casa lor și a văzut o familie tânără cu un copil. A sperat că dragostea a trecut și, prin urmare, despărțirea a trecut pragul casei. Dar, privindu-i în ochi, a văzut că s-a ivit Recunoștința. S-a întors și a decis să revină mai târziu. A lăsat să mai treacă un timp și a început din nou să dea târcoale casei. A sperat că măcar de această dată îi va putea despărți, pentru că Iubirea și Recunoștința ar fi trebuit să plece demult din inimile lor, dar le-a citit în ochi Respectul și Înțelegerea.

„Voi veni mai târziu” ,și-a zis Despărțirea..                                                                                                                       

A mai trecut ceva timp, iar Despărțirea a venit din nou la casa lor. Copii erau deja adulți, tatăl cu părul cărunt le explica ceva, iar soția gătea în bucătărie. De această dată în ochii lor domnea Încrederea. Iarăși a plecat Despărțirea dezamăgită. După ceva timp, a revenit în casa lor, unde a găsit o femeie îmbătrânită care se juca cu nepoții ei.

Femeia și-a zis: „Cred că a venit și timpul meu”. Iar în momentul în care a încercat să privească în ochii femeii, bătrâna s-a ridicat și a ieșit din casă. Despărțirea a plecat după ea. Într-un târziu au ajuns la mormântul soțului.  „Se pare că am întârziat. Timpul a făcut munca pentru mine.”  A privit în ochii înlăcrimați ai femeii și a văzut în ei Amintirea.                                                                                        

Amintirea despre Dragoste, Recunoștință, Respect, Înțelegere și Încredere…

Virtuțile născute într-un suflet nemuritor devin aripi. Inima va lua cu ea recunoștință, încrederea, răbdarea, iubirea , bucuria și tot ceea ce este sfânt și ziditor în suflet pentru călătoria ei în veșnicie !

Citește și Rugăciunea zilei pe realitateaspirituala.net