Gândul zilei
„Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi! Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori! Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti. Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl.” – (Epistola Sf. Ap. Pavel către coloseni 3, 12-18)
Știai că?
Penitent este cel care se pocăieşte de păcate făcând penitenţă, îndeplinind un „canon“ (ca o pedeapsă) pe care i-l dă preotul, după spovedanie. Penitenţa (pocăinţa) constă, pe lângă rugăciuni, în metanii şi în împlinirea unor fapte bune (să îngrijească un bolnav, un bătrân, să ajute copii orfani, să sădească un pom, să facă o fântână, să ajute o biserică). Prin împlinirea canonului (epitimiei), penitentul trebuie să fie hotărât a se întări în virtute şi a se îndepărta de păcat. Cea mai aspră penitenţă este oprirea de la Sfânta Împărtăşanie (în cazul unor păcate de moarte). În Biserica veche ( sec. III – VI), penitenţa se făcea în public, fiind reglementată de disciplina penitenţială, care separa pe credincioşii fără păcate de păcătoşi (cei supuşi penitenţei), care erau obligaţi să rămână în pridvorul bisericii ori afară din biserică, şi nu mai aveau dreptul de a aduce daruri la biserică, nici de a participa la Sfânta Liturghie şi a se împărtăşi.
Pilda zilei
Ce este un sfânt?
Un băiat a mers la cumpărături cu mama sa. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare Biserică Ortodoxă. Băiatul o privi şi spuse: „Mami, ia uite, ferestrele sunt chiar murdare”. Mama nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în Biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase. Atunci, băiatul se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă la altar sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi. Şi printr-o figură tocmai treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă. Băiatul întrebă: „Mami, cine este acesta?”. „Acesta în faţă, răspunse ea, este sfântul Ioan Botezătorul”. Câteva zile mai târziu băiatul a avut oră de religie. Profesorul i-a întrebat pe elevi: „Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”. Atunci se făcu mare linişte în clasă. Doar băiatul ridică mâna şi spuse: „Un sfânt este un om prin care străluceşte Soarele dreptății – Dumnezeu”.
Citște continuarea pe realitateaspirituala.net
