Gândul zilei

„Și a-i vedea pe toți mai buni. Și pe mine să mă văd mai rău. Și dacă Duhul Sfânt a străbătut în inima mea, atunci și Duhul Sfânt (că pe măsură ce doresc să mă smeresc, să-i văd pe toți mai buni, în timpul acela Duhul Sfânt) desăvârșește smerenia. Și pe măsură ce desăvârșește smerenia, desăvârșește și dragostea. Că aceste două virtuți nu se pot despărți una de alta. Și atunci, ca să nu pierzi dragostea de Dumnezeu și de aproapele, trebuie să te păzești. Că unele dăți, diavolul te săgeată prin unele cuvinte ale altor persoane, al căror suflet conține întuneric și-i stăpânit de întuneric. Și el dă cuvinte din întuneric, nu dă din lumină, dă din întuneric. Și atunci, pentru toți care aud cuvintele lor, sunt neplăcute. Dar trebuie să le rabzi, că n-ai încotro. Și n-ai voie să-l judeci. Adică, noi trebuie să folosim mai mult mila pentru ei.” – Părintele Proclu Nicău

Știai că?

Sedelmele, şezânde sau catisme, sunt psalmi care se cântă sau se citesc în timpul slujbelor, ori izolaţi (ex. Psalmul 103, la începutul Vecerniei), ori în grupuri mici, ori înșirați unul după altul, cum sunt cei șase psalmi de la începutul Utreniei, ori grupați în cele 20 de secțiuni ale Psaltirii, numite catisme, care se citesc la slujba Ceasurilor, Miezonopticii, Vecerniei și Utreniei. Aceste catisme sunt numite și sedelne, pentru că în timpul citirii sau cântării lor credincioșii pot ședea pe scaune sau în strană.

Pilda zilei

În Biserică este ceva ce trebuie construit?

Aproape o sută de copii se adunaseră la o Episcopie Ortodoxă. Unii dintre ei au venit de departe, căci încă nu văzuseră o Episcopie. La predică, episcopul a încercat să închege o discuție cu copiii. Prima sa întrebare, una foarte ușoară, ca să spargă gheața, a fost:

-Cum se numește casa în care ne aflăm?

– Toți strigară: Biserică.                                                                 

-Și de ce avem nevoie de un asemenea lăcaș care se numește Biserică?  

Mai multe mânuțe erau ridicate. Un băiețel răspunse:

-Pentru edificare.                                                                           

Episcopul se bucură nespus. El întrebă:

– Dar dacă tu spui edificare, înseamnă că aici în Biserică există ceva ce trebuie construit, edificat?  Băiețelul nu zăbovi să răspundă:

– Trebuie să construim viață veșnică în inimile noastre.                                                                                   

Niciodată nu primi episcopul un asemenea răspuns. Nici învățătorii copilului, întrebați fiind mai târziu, nu știau de unde avea el acest răspuns. În cărți nu se găsea acest răspuns. Episcopul purtă acest răspuns oriunde mergea. El spunea:

– De la un băiețel am învățat ce trebuie construit într-o Biserică. Într-o Biserică creștinii adevărați sunt aceia care se ajută să construiască reciproc viața veșnică în inimile lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.