Gândul zilei
,, O clipă poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugăciune. Ei, suspinarea asta care e plecată din adânc, Dumnezeu o prețuiește mai mult decât coșul de
Ca nimic nu e mai scump, dragii mei, pe lume ca lacrima pocăinței. Asta deschide cerurile! ” – Arhim. Arsenie Papacioc
Știai că?
Sfințenia este cea mai înaltă sferă de valori care implică prezența harului divin. Sfințenia înseamnă trăirea duhovnicească, viața harică, viața în Dumnezeu, în Hristos, desăvârșirea vieții morale a omului. Modelul divin e Iisus Hristos, Omul-Dumnezeu, fără păcat. Sfințenia este îndumnezeirea omului. Atanasie cel Mare spune: „ Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască“. Prin Botez, creștinul devine „hristofor“, purtător de Hristos (în numele Căruia s-a botezat). „Eu sunt vița, voi mlădițele“, spune Iisus, ceea ce arată că fiecare creștin prelungește în viața sa pe aceea a lui Hristos, în viața Sa pe pământ, dacă împlinește învățătura Lui. Harul lui Dumnezeu este cel care-l ajută și-l întărește: „îți este de ajuns harul Meu“ (II Corinteni 12,9).
Pilda zilei
Căldura uitării
Doi prieteni vorbeau:
– „Eu – zicea unul, zadarnic încerc să-mi capăt pacea, iertând pe cei ce mi-au greșit.”
– „Dacă nu-ți capeți pacea iertând, răspunse celălalt, înseamnă că nu ai iertat.”
– „Ba da, eu am iertat adesea, dar n-am căpătat pacea…”
– „Prietene, repet: iertarea astfel dată, fără îndoială că n-a fost bună.”
– „Ce-i lipsește?”
– „Să-ți spun eu, prietene dragă, ce-i lipsește. Adeseori, iarna, soarele bate în plin. Lumina lui e strălucitoare, dar el nu poate încălzi. Îi lipsește căldura. Stai sub strălucirea lui și îngheți. Tot asemenea, iubite prietene, este și cu iertarea. Ca ea să aducă în suflet pacea pe care o dorești, îi trebuie căldura uitării. Dacă iertăm fără să uităm, această iertare nu este iertare, ci-i o vorbă. Numai uitând, iertăm cu adevărat…”
Prietenul dădu din cap și zise:
– „Iertare și uitare, de-acum n-am să vă mai despart!”
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
