Gândul zilei
„Fraților, nu vremurile sunt grele, ci păcatele sunt grele, așa să știți! Cel mai mare dar acesta este: să-mi văd păcatele mele și să pot plânge.” – (File de Pateric)
Știai că?
Noblețea duhovnicească este superioritatea duhovnicească, este jertfa. Un suflet nobil are pretenții numai de la sine insuși, iar nu de la ceilalți. Se jertfește pentru ceilalti, fără să aștepte răsplată. Uită tot ce dă, dar își amintește până și cel mai mic lucru care i se dă. Are mărinimie, are smerenie și simplitate, are lipsă de interes, cinste, le are pe toate. Are cea mai mare bucurie și veselie duhovnicească. Noblețea duhovnicească are Harul lui Dumnezeu, este – cum să spun? – o însușire dumnezeiască. Acolo unde există noblețe, lucrarea nu se face cu zgomot, nu se face la vedere. De aceea acolo Se odihnește Hristos și acolo este binecuvântarea lui Hristos. – Din Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos – 2007.
Pilda zilei
Vizita Mântuitorului
Un creştin credincios, se ruga într-o zi: „Vino, Doamne Iisuse, măcar odată în casa mea! … ” Noaptea următoare, în vedenie de vis, Domnul i-a spus: „Voi veni mâine în casa ta!”
Credinciosul s-a apucat a doua zi dimineaţa să-şi pregătească locuinţa în aşteptarea Domnului. A curăţit peste tot, a făcut bucate alese – toate, ca pentru un oaspete atât de mare şi de drag.
Şi, – s-a pus să aştepte. Afară era frig şi ninsoare. Pe la prânz, iată că în dreptul casei lui, s-a arătat un drumeţ bolnav şi flămând. Creştinul l-a primit, i-a dat de mâncare şi l-a îngrijit. Acela, a plecat pe urmă…
Peste puţin, alt călător s-a ivit: o femeie văduvă, sărmană, care neavând de mâncare pentru cei trei copii ai ei, cerşea din casă în casă. Omul a primit-o şi pe ea, a ospătat-o şi a încărcat-o de daruri pentru copii. Pe urmă, a plecat şi ea…
Spre seară, s-a arătat alt călător: era un biet creştin, care, din dragoste pentru Domnul, mergea prin sate şi vindea cărticele sfinte. Era îngheţat şi flămând. Şi l-a primit, găzduindu-l peste noapte.
Aproape de a se culca, omul nostru a zis, cu mâhnire, rugându-se: „Doamne, Te-am aşteptat şi n-ai venit!” Dar când a adormit, Domnul i s-a arătat în lumină de aur şi i-a zis: „Fiul meu, copile, ieri te-am vizitat de trei ori. Şi văduva necăjită, şi drumeţul cu cărţi sfinte, Eu eram”.
A doua zi credinciosul a mulţumit lui Iisus, şi L-a rugat să vină cât de des la el.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
