Împovărați de durerea trecutului și de grijile viitorului, acest popor a uitat să trăiască în prezent. Acestă pleiadă de necazuri care s-au năpustit peste România este consecința directă a planului de adormire națională, plan aplicat eficient de străinii lacomi ce au fost ajutați de trădătorii națiunii.
În combaterea erorii și a minciunii este nevoie de patru calități și anume: curajul de a spune adevărul, înțelepciunea de a-l recunoaște, arta de a comunica realitatea și judecata de a alege momentul potrivit în care să o faci. Astăzi, mai mult ca niciodată este nevoie ca adevărul să iasă la suprafață, indiferent de cât de cumplit este el. Trebuie să ne recunoaștem neajunsurile pentru a reuși să construim un viitor în care să nu mai stăm în genunchi. Trebuie să ne ștergem din ADN pornirea de a sta în permanență cu mâna întinsă, așteptând mila altora. Străinii au plantat semințele dezbinării, ale neîncrederii unii în ceilalți. Ne-au îndepărtat până și de sfânta biserică. De ce? Pentru că un neam care așterne praf peste trecut și care uită de rădăcini, care este învrăjbit, clar nu se poate mobiliza și nu se poate uni în cuget și în simțiri. Iar un popor risipit în negura vremurilor cumplite de azi este mult mai ușor de manipulat. Ura este mai virulentă decât covidul, pandemia de răutate face mai multe victime decât orice altă boală. Dacă această națiune nu va renaște spiritual este condamnată la pieire. Am uitat să fim liberi, așa cum ne-a creat bunul Dumnezeu, cel care ne-a dat discernământul de a alege între bine și rău. Din fericire, ușor-ușor, vălul întunericului se ridică de pe ochii românilor, iar mulți înțeleg unde ne aflăm. Și nu traversăm cea mai bună perioadă a existenței noastre. Astăzi, România se prăbușește sub ochii noștri iar sub dărâmături ne prinde și pe noi, dar și pe pruncii noștri, cei care sunt speranța unui viitor mai bun pentru această țară. Vrem sau nu să acceptăm, chiar noi ne facem vinovați de acest dezastru. Și chiar dacă mă veți critica, eu am să vă spun și de ce. Nu știm să ne administrăm ca popor, mereu punem la comandă mediocri ce trădează. Ba chiar și atunci când vedem că suntem tâlhăriți și vânduți fără milă, noi suntem muți în fața problemelor provocate de complicii celor care distrug cu bună știință România.
Tupeul unora dintre demnitari întrece orice măsură. Sfidător, după ce a rezolvat problemele din spitalele țării, ministrul Sănătății i-a solicitat din nou primului ministru Ciucă să plece din România la o întâlnire organizată de Organizația Mondială a Sănătății, de data asta la Geneva, în Elveția, între 3-6 aprilie. Până în luna noiembrie 2022, ministrul Rafila, devenit cel dintâi turist al țării, bifase nu mai puțin de 12 deplasări externe, câte însumează peste o lună de zile de plimbat pe bani publici în țări ca: Luxemburg, Cuba, Franța, Italia, Turcia, Belgia, Cehia, Israel. Cele mai multe deplasări ale lui Rafila au legătură cu OMS, organizație la care Rafila i-a oferit cu dedicație un contract de consultanță de 23 de milioane de euro. Procurorii europeni antifraudă au intrat pe fir și anchetează activitatea dubioasa a acestui ministru al morții. Căci asta este Rafila, stăpânul unui sistem bolnav, în care pacienții mor cu zile. Dacă mergi sa te tratezi în spitalele de stat, în unele, nu în toate, riști sa ieși mai dărâmat decât ai intrat. Sau mai rău, într-un sac de plastic. Iar Rafila se spală pe mâini și aruncă vina tot pe românii care s-ar trata cu prea multe antibiotice ori despre care spune că vin cu infecțiile de acasă. Ar fi indicat, la fel ca și în cazul lui Petre Daea, liderii coaliției să ia urgent decizia remanierii. Alexandru Rafila s-a dovedit, de departe, a fi cel mai nepotrivit ministru al Sănătății din ultimii ani. Nu mai puteți face experimente pe viata și banii românilor, domnilor de la putere! Vin alegerile, dacă vreți sa păstrați frâiele, acum e cazul sa scăpați de cei care va trag în jos. Nu doar pe voi, ci mai ales pe noi, poporul! Mă întristează să văd că preocupările politice, prioritățile economice, preocupările sociale sunt cu totul altele decât cele firești! Da, și ceilalți au probleme, suntem solidari cu vecinii care sunt în război, slavă Domnului că aici încă e pace, dar să nu uităm că și România noastră sângerează de foarte mulți ani. Iar rana se adâncește tot mai mult de la an, căci a rămas fără 8 milioane de frați și de surori care au plecat în exilul sărăciei și al umilinței. Țara e tot mai bolnavă, mai intoxicată, furată, exploatată, trădată și condusă majoritar de nepăsători, necalificați, neiubitori de oameni, ci doar de bani! Lăcomia, incompetența, reaua voință și egoismul au exilat în afara României mai mulți migranți decât orice altă țara aflată în război! La noi nu e conflict armat, nu cad bombe, dar lovește cumplit ura, dezbinarea, frica și conformarea! România, draga mea, ești iubită chiar dacă ești părăsită de cei mai tineri dintre ai tăi! Pruncilor tăi din afara granițelor încă le mai pasă de tine, țară ce ești grădină a Maicii Domnului! Copilăria simplă și foarte frumoasă, graiul strămoșesc, mâncarea tradițională, muzica de acasă și tradițiile nu se uită niciodată. Copilăria însă nu anunță când trece, cea care e trăită este fericită, cea care este furată sau confiscată de neputință și corupție este pierdută înainte de a începe! Suferințele îți înalță sufletul sau ți-l țin întemnițat. Când suntem mici vrem să fim mari, când suntem mari vrem să fim iar mici, fără griji, fără responsabilități, fără presiuni. Pe unii viața ii pregătește din fragedă pruncie să ducă în spate povara unei gospodării, iar pe alții nu îi pregătește de nimic, de nimic bun! Puține copilării mai sunt firești în această țară! Și cum să mai aibă cel mic copilărie dacă nu mai are măicuța acasă? Când nu mai are nici tatăl? Când nu mai are nici familia din care știa că se trage? Unii au doar bunici dacă-s norocoși, ori se descurcă fiecare cum poate, fără ajutorul nimănui, mai ales al statului. Să îți vezi părinții o dată pe an nu e doar dureros! Este o rană ce niciodată și pentru nimic nu va fi vindecată. Acești copii vor purta cicatrici în sufletul lor, pentru că părinții, pe care nu îi acuz de nimic, pentru un pol de parale au stat ani departe de ei. Și drama părinților e cumplită. Mulți își văd pruncii plecând de tineri, încrezători, frumoși, muncitori, deștepți, inimoși și îi mai văd apoi doar în poze, rar pe monitorul telefonului sau al calculatorului, tot mai rar la masă, poate doar de sărbători. Ai noștri pleacă de copii și se întorc acasă bătrâni și obosiți, măcinați de frustrare că au acumulat și nemulțumiri de la copii, partenerii de viața, nemulțumiri materiale și sufletești. Oare merită? Nu este jertfă, ci este război continuu intern. Trădătorii de neam și corupții au declarat război romanilor cinstiți. Tot mai puțini rezistă, tot mai mulți fug dintre noi. La mai bine, la mai mult. Oare nu ne-a ajuns? Mai vrem? Putem câștiga această luptă și să ne aducem diaspora înapoi? Să aducem măicuțele la pruncii lor, să aducem tații la familiile lor? Bunicilor să le întoarcem copiii, nu doar nepoții, să îi alinăm, să ni-i respectam cât ii mai avem? Dragii mei, nu e durere mai mare ca moartea în singurătate! A nu fi îmbrățișat înainte de moarte și nici după să nu te conducă pe ultimul drum nimeni dintre ai tai este cea mai cumplită dramă! România se stinge în tăcere, în neputință. Aseară am prezentat aici un caz cu o bunica din Turda, mămica de patru copii, toți plecați mai departe pentru stabilitate, pentru un trai mai bun. Doamna a primit trei facturi la energie de 5.000, 6.000 și 7.000 de lei! Târziu au aflat copiii ei că se împrumutase ca să își plătească facturile, muncea să returneze împrumutul, și-a amanetat practic viata câteva luni, fără medicamente, mâncare și altele necesare, doar ca să umfle conturile tâlharilor care ne jefuiesc fără milă! Până ce intervine copilul plecat în diaspora ajută vecinul, dacă are și poate, dacă nu e vai de cei rămași în urmă! Cine îi apără dacă voi, cei pentru care s-au sacrificat, i-ați abandonat din cauza politicienilor fără suflet! Trimiteți bani acasă din diaspora și vă mulțumim pentru că sunteți al doilea cel mai mare investitor în România. Dar ne doare că mare parte din banii voștri munciți din greu, cu atâta dor de ce ați lăsat în urmă, merg tot în buzunarele tâlharilor. Ce ne trimiteți voi, dragi frați și surori din România de departe, ajung la farmaciile care aduc medicamente din afară, se scurg pe facturile plătite la străinii care ne sechestrează resursele și pe mâncarea care e mai toată din import. Dar sunt speranțe și ne punem baza în voi. Diaspora a arătat că poate vota, că se poate mobiliza și că poate schimba lucrurile. Vă așteptăm să luptați și acum, alături de noi, că să ne luăm țara înapoi. România este a românilor de pretutindeni! Veniți acasă, iar uniți vom găsi soluții ca să generam plus valoare țării noastre, uniți vom reporni industriile, motoarele economiei, agricultura, producția internă! Alături de voi, noi cei rămași aici, putem recupera sistemul de sănătate, fabricile și resursele la care alții doar visează precum petrolul, gazele, pădurile, aurul iar lista poate continua. Doar cu voi înapoi vom reuși să facem România suverană. Cei care puteți și vreți, pentru că nu va obligă nimeni să vă întoarceți. Iar cei care veți rămâne în străinătate, cu siguranță puteți contribui și de acolo la renașterea României. Dar măcar jumătate din toți se poate să faceți cale întoarsă? Acum, în 2024 ori 2025? Oare cu câteva zile de protest ale diasporei la Guvern, Parlament sau la alte instituții-cheie nu s-ar găsi soluții ușor de aplicat care să fie generatoare de locuri de muncă bine plătite, condiții de viață decente, de dezvoltare a pruncilor, de șanse egale la educație. Nici nouă nu ne e deloc ușor. Cunosc multe familii despărțite aici în țară, de distanțe lungi, pentru că părinții nu găsesc un loc bun de muncă prin care să își susțină copiii în școală, ori să le ofere celor dragi o viață decentă. Preferă să meargă în alte orașe, acolo unde adorm cu dor de cei ai lor, de multe ori în lacrimi și cu sufletul însetat de chipul părinților, ori al pruncilor pe care îi văd poate doar la final de lună, atunci când intră salariul pe card. Dragii mei, acum e timpul să renunțați la teamă, la aroganță, la orgolii și mândrie! Nici tinerețea, nici frumusețea ori puterea de munca nu sunt veșnice! Nimic nu e veșnic pe acest pământ. Mari încercări sunt în acest post al Paștelui, mari cumpene pe care le putem depăși ca să obținem mari realizări! Pace tuturor, cu pace sa încheiem acest editorial și în liniște vă invit să o ascultam pe Andreea Boanță, fiică de diasporeni. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, stimați telespectatori, să facem România suverană!
Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
Sursa: Realitatea de Bucuresti
