Gândul zilei
„Rugăciunea este, după însuşirile ei, însoţitoarea omului şi a lui Dumnezeu, iar după lucrare este susţinătoarea lumii. Este împăcarea cu Dumnezeu, ispăşirea păcatelor, lucrarea îngerilor, izvorul virtuţilor, hrana sufletului şi luminarea minţii, înlăturarea deznădejdii și risipirea întristării.” – Sfântul Ioan Scărarul
Știai că?
Calendarul de care ne folosim este de origine romană. El a fost alcătuit, în anul 46 a.Hr., de astronomul alexandrin Sosigene, pe vremea împăratului roman Iuliu Cezar, pentru care a și fost numit Calendar Iulian. Sosigene a întocmit cel dintâi calendar solar științific, adică un calendar bazat numai pe mersul aparent al soarelui și pe cunoașterea exacta a mișcării corpurilor cerești, conform datelor științei astronomice. Cunoscând durata exactă a anului tropic, Sosigene este cel care a restabilit a stabilit pentru viitor durata anului calendaristic la 365 zile și a hotărât să se adauge câte o zi în plus la fiecare patru ani (datorită diferenței de 5 ore, 48 minute și aproape 46 secunde, cu care durata anului solar (tropic) depășește pe cea a anului civil sau calendaristic). Totodată, Sosigene a păstrat împărțirea anului în 12 luni, dintre acestea, unele au câte 30 zile (și anume : aprilie, iunie, septembrie și noiembrie), altele câte 31 zile (și anume : ianuarie, martie, mai, iulie, august, octombrie și decembrie), iar una singură (februarie, care pe atunci era ultima lună a anului) avea numai 28 zile în anii obișnuiți (ordinari sau comuni) și 29 zile în cei bisecți (din 4 în 4 ani). Calendarul acesta, întocmit de Sosigene și întrebuințat în Imperiul Roman începând cu anul 46 a.Hr., a fost moștenit și de creștini, care au introdus în el sărbătorile specifice creștine și sistemul de împărțire a lunilor în săptămâni (grupe de câte șapte zile). Calendarul ortodox descrie și dictează ritmul vieții Bisericii Ortodoxe. Texte din Sfânta Scriptură, sfinți și evenimente de comemorare sunt asociate cu fiecare zi a anului și, de multe ori, asociate cu reguli speciale de post sau sărbătoare care corespund cu ziua săptămânii sau cu perioada din an în raport cu zilele principale de sărbătoare (cum ar fi Paștele). Există două tipuri de sărbători în calendarul Bisericii Ortodoxe: fixe și mobile. Sărbătorile fixe au loc în aceeași zi calendaristică în fiecare an, în timp ce sărbătorile mobile se schimbă în fiecare an. Sărbătorile mobile sunt, în general, relative la Paște și astfel ciclul sărbătorilor mobile este denumit ciclul Pascal.
Pilda zilei
Cu îngerul la masă….
A fost odată un băieţel care şi-a dorit foarte mult să întâlnească un înger. Auzise el că îngerii sunt frumoşi şi buni, şi, într-o zi, a pornit în căutarea unui înger. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine gentuţa cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, ca să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când. Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin sufletul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân trist şi amărât, dar cu o faţă luminoasă, care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii. Băieţelul şi-a pus gentuţa în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi, când să guste din ea, a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el. Făcându-i-se milă, băiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet. Atât de minunat şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, mulţumit de bucuria pe care i-o făcuse bătrânul, din care radia atâta dragoste. Nici nu apucă bine să facă doi paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbrăţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, cu lacrimi în ochi, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei lui plină de fericire, și îl întrebă: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
Copilul îi răspunse: “Am stat la masă cu un înger!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată, cu toate că e mai bătrân decât mi-l închipuiam!”
Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a putut să nu îl întrebe: “Tată, ce ai făcut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu un înger!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât mi-l închipuiam!”
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
