Gândul zilei
„Ia aminte la citirea Scripturilor și, de nu vei fi om, te vei face om, că citirea Scripturilor este tămăduirea cu mult meșteșug și mântuitoare. Însă, mare întărire este a nu greși înțelegerea citirii Scripturilor și mare surpare și prăpastie adâncă este neînțelegerea Scripturilor. De aceea trebuie să cunoaștem și scrierile Sfinților Părinți și ale altor nevoitori care ne ajută pe calea mântuirii. ” – Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului
Știai că?
Pentarhia (πέντε ἄρχων, ὁ – pente arhon = cinci conducători), s-a numit forma de conducere a Bisericii creştine în sec. V-lea, când prin Sinodul ecumenic de la Calcedon (451), s-a hotărât ridicarea la rang de patriarhi ai mitropoliţilor din cele cinci mari centre creştine, care se aflau atunci în fruntea Bisericii: Roma („Roma Veche“), Constantinopol („Roma nouă“), Alexandria, Antiohia, Ierusalimul. Fiecare patriarh era independent, cu jurisdicţia limitată şi fără ascendenţa unuia asupra celorlalţi, decât conjunctural, la prezidarea sinoadelor, şi atunci prin alegere. Această situaţie va fi confirmată şi de Sinodul VI -lea ecumenic (680-681).
Pilda zilei
Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Întelepciunea, Iubirea şi altele. Într-o zi sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat; doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor. Bogăția a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:
– Bogăție, mă poti lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci am mult aur şi argint în barca mea şi nu mai am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
– Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?
– Nu te pot ajuta Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea înclina nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristețea, care trecea pe lângă ea:
– Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
– Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…
Chiar şi Buna Dispoziție a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită încât nu a auzit că o striga. Dintr-o dată o voce a strigat:
– Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simțit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au ajuns pe țărm, bătrânul a plecat. Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea:
– Cunoaştere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
– Era Timpul…
– Timpul? s-a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoaşterea, plină de înțelepciune, i-a răspuns:
– Pentru că numai Timpul e capabil să înțeleagă cât de importantă e Iubirea …
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
