Gândul zilei
„Cea dintâi mândrie este când cineva dispreţuieşte pe fratele său, când îl socoteşte ca fiind nimic, şi pe sine ca fiind mai presus ca el. Acesta, de nu se va trezi repede şi de nu se va sârgui să scape de ea, vine pe încetul şi la a doua mândrie, prin care se mândreşte împotriva lui Dumnezeu şi-şi pune pe seama sa isprăvile săvârşite, nu pe seama lui Dumnezeu.” – Avva Dorotei, Filocalia, vol. IX, p. 439.
Știai că?
Felon este veşmântul liturgic pe care preoţii îl pun ca pe o pelerină deasupra celorlalte veşminte liturgice când slujesc Sfânta Liturghie. Acest veşmânt aminteşte de toga anticilor şi mantaua sau pelerina pe care o purtau Mântuitorul şi apostolii şi era în uz general la evrei. Dispărând cu timpul din îmbrăcămintea de toate zilele, felonul a fost păstrat între veşmintele liturgice ale slujitorilor Bisericii. Ca formă, felonul liturgic a păstrat linia penulei romane, care era un fel de manta sau pelerină dintr-o singură bucată de stofă, de formă rotundă, fără mâneci, acoperind tot corpul până jos şi având la mijloc o deschizătură prin care se introducea capul. În Biserica romano-catolică, veşmântul acesta şi-a păstrat denumirea antică penula sau paenula, dar s-a modificat ca formă, fiind scurtată şi tăindu-i-se părţile laterale pentru a nu stingheri mişcările braţelor. În Biserica ortodoxă, el a rămas mai fidel formei antice, fiind scurtat numai în faţă, pentru a lăsa mâinile mai libere. Până în sec. XV, felonul a fost veşmântul de deasupra atât al preoţilor, cât şi al arhiereilor de toate gradele (episcop, mitropolit, patriarh). După cum mărturiseşte Sfântul Simeon al Tesalonicului (+1429), felonul episcopal avea ca semn distinctiv drept podoabă, o cruce; al mitropoliţilor şi ai patriarhilor era făcut dintr-o stofa cu model în ţesătură sub formă de cruci, şi se numea polistavrion. Ierarhii din pictura pictura bisericească veche apar îmbrăcaţi în astfel de felon. În Biserica Ortodoxă de azi, felonul a rămas, ca veşmânt liturgic, numai pentru preoţi. Ierarhii l-au înlocuit cu sacosul. Ca la toate veşmintele liturgice, la început şi culoarea felonului era albă; mai târziu a început însă a fi confecţionat şi din alte culori. În timpul Postului Mare se poartă felonul roşu, iar în Săptămâna Mare sau a sfintelor patimi, ca şi la slujbele funebre se poartă felon de culoare neagră, exprimând întristarea şi plânsul pentru Patimile Domnului. Felonul are aplicat pe spate o cruce înflorată, un chenar sau o iconiţă rotundă reprezentând chipuri sfinte (Maica Domnului, Mântuitorul ori un Sfânt). Felonul simbolizează şi mantia roşie cu care a fost îmbrăcat Hristos în timpul pătimirilor Sale. Faptul că e larg şi acoperă tot corpul simbolizează şi puterea atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu cu care îi înveşmântă pe preoţi.
Pilda zilei
Sufletul nu-și găsește liniștea decât la Dumnezeu
La un dineu se găsea, printre musafiri, și un ateu care l-a întrebat la un moment dat pe creștinul de alături:
– De unde știi tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îți ascultă rugăciunile când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea?
– Dar tu – îl întrebă la rândul său creștinul – de unde știi dacă este zahăr în ceaiul pe care îl bei acum?
– Cum de unde? Simt gustul zahărului.
– Deci știi că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. E, tot așa simt și eu dragostea lui Dumnezeu în inima mea. Sufletul meu îngreunat de păcate se simte izbăvit prin puterea Sfântului Duh. Sfânta Litughie, Sfânta Spovedanie, rugăciunile îmi înalță sufletul ce nu-și găsește liniștea decât la Dumnezeu.
Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.
Sursa: Realitatea Spirituala
