Gândul zilei
“Nu lua în derâdere şi nu-l osândi pe cel ce a căzut în ispită, ci roagă-te mai des ca să nu cazi tu însuţi în ispită” – Sfântul Efrem Sirul.
Știai că?
Lumânarea ca și semnul Sfintei Cruci, lumânarea este un semn distinct al creștinului, reprezintă calea împlinirii noastre și a desăvârșirii. Aprinzând o luânare, credinciosul se roagă lui Dumnezeu, îi mulțumeste pentru marea Lui bunătate și ocrotire și dă expresie credinței lui în Dumnezeu. De fiecare dată, când credinciosul se întâlnește cu Dumnezeu, fie la rugăciune, fie la diferite ocazii: botez, cununie, înmormantare, el aprinde lumânari. De aceea, însoțim rugăciunile noastre pentru cei vii ca și pentru cei morți, de aprinderea lumânărilor în biserică, în casele noastre sau la mormintele celor dragi. Pentru cei care sunt în viată, lumânarea este o mărturisire a faptului că omul, a ales calea luminii, nu pe cea întunericului, a ales faptele care se săvârșesc la lumină nu la întuneric. Pentru că Dumnezeu este Lumina, mergem la Dumnezeu cu lumină si El ne va răsplati nouă. Iar pentru cei care sunt decedați, lumânarea este călauza sufletului pe calea veșniciei, risipind întunericul morții și apropiindu-se de Hristos, Care a spus: „Eu sunt Lumina lumii: cel ce Îmi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” ( Ioan 8, 12). Fiecare biserică ortodoxă are un loc special amenajat pentru aprinderea lumânărilor, tocmai pentru a ne ajuta în satisfacerea nevoilor noastre spirituale și buna desfășurare a cultului nostru ortodox.
Pilda zilei
„Marele Sfînt loan Gură de Aur a zis: „Locul nu ne va mîntui, dacă nu împlinim cu scumpătate voia lui Dumnezeu.” Există o istorie a unui monah care vieţuia odată într-o mînăstire în care cinci fraţi îl iubeau iar unul îi grăia împotrivă. Din cauza acestui singur frate care îi făcea supărare, monahul a plecat la altă mînăstire. Dar şi aici, erau opt fraţi care îl iubeau, dar doi care îi grăiau împotrivă. Şi atunci el a fugit într-o a treia. Dar aici, dacă şapte îl iubeau, se aflau cinci care nu-l aveau la inimă. Pornindu-se el acum spre a patra mînăstire, a cugetat pe cînd mergea pe cale: „Pînă cînd voi tot fugi din mînăstire în mînăstire? Pacea nu o voi afla nicăieri în lume. Mai bine mi-ar fi mie să cîştig sfînta răbdare.”
El a luat atunci o bucată de hîrtie şi a scris cu litere mari: „Voi îndura toate pentru dragostea Domnului şi Dumnezeului meu lisus Hristos.” Cînd a intrat în cea de a patra mînăstire, a văzut că acolo doar unul îl iubeşte, pe cînd toţi ceilalţi îi sînt împotrivă. Dar cu răbdare el a îndurat toate jignirile. De cîte ori cineva îl ocăra, el scotea acea bucată de hîrtie şi citea: „Voi îndura toate pentru dragostea Domnului şi Dumnezeului meu lisus Hristos.” Şi aşa, cu răbdare el a îndurat toate insultele în acea a patra mînăstire, pînă cînd toţi fraţii au început să-l iubească, iar el a rămas acolo pînă la moartea lui.”
Sursa: Realitatea Spirituala
