Gândul zilei
„Aţi încercat vreodată să îmbrăţişaţi pe cineva cu privirea? Dar cu atenţia? Să-l priveşti mult, să-i dai atenţie îndelungată şi de bună calitate? Cea mai minunată îmbrăţişare este atenţia. Nici o îmbrăţişare trupească nu va putea satisface dorul omului de apropiere şi de prezenţă. Doar atenţia! Ea asta şi este: suflet care îmbrăţişează alt suflet. Profitaţi măcar de Post să vă daţi multă atenţie. Multă atenţie şi când sunteţi de faţă, şi când sunteţi plecaţi, şi la rugăciune! Şi-aşa veţi birui păcatul şi relaţia voastră va fi plină de bucurie şi dragoste.” -Monahia Siluana Vlad
Știai că?
Cuvântul „rucodelie” provine din limba slavonă, „lucrul mâinilor”. Acest termen este folosit în Pateric, Filocalie şi scrieri ale Sfinţilor Părinţi, cu sensul de lucru al mâinilor pentru părinţii nevoitori ai pustiei. În tradiția monahală, rucodelia este însoțită de contemplaţie sau de rugăciune neîncetată. De aceea, lucrul mâinilor călugărului, prin simplitatea sau caracterul lui relativ mecanic, trebuie să permită rugăciunea sau meditația. Pe lângă aceasta, rucodelia este folosită de monahi pentru a fi oferită în schimbul hranei. În Muntele Athos, părinţii se îndeletnicesc cu diverse rucodelii: sculptura, pictura, împletitul metaniilor, croitoria, cultivarea plantelor medicinale, prepararea tămâiei, traducerea de cuvinte duhovniceşti, compunerea de cântări psaltice ş.a.
Pilda zilei
Legenda Teiului
„Teiul este considerat pomul sfânt al poporului român în coroana căruia Dumnezeu nu aruncă cu săgețile trăsnetelor. Copacul simbol al lui Eminescu, protectorul îndrăgostiților, al soției perfecte, al simplității, inocenței si bunătății. Adesea marca locul de întâlnire al oamenilor din comunitățile rurale, datorită puterii de a scoate adevărul la lumină. La români ramurile înflorire de tei se aduc acasă de Rusalii, după ce au fost sfințite în biserică, iar în astrologie este asociat cu luna, simbolic cu semne zodiacale ale Gemenilor, Taur şi Săgetator, folosit în tratarea multor afecțiuni.
Se spune că demult trăiau o fată şi un băiat care se iubeau. Pe fată o chema Teia, iar pe băiat Albin. Dragostea lor era atât de curată încât i s-a dus vestea. În felul acesta a aflat despre cei doi si domnitorul țării de atunci, care era un om crud şi nedrept. Cum a aflat el despre cei doi, a trimis oameni ca să o ridice pe fată şi să o aducă la el ca să o facă soție. Oamenii au luat-o cu silă, iar pe băiat l-au ucis cu săbiile, iar de pe locul unde a căzut băiatul s-a ridicat o insectă micuță care avea în coadă un ac. Adusă în fața domnitorului nu a cedat insistențelor acestuia spunându-i că rămâne credincioasă iubitului ei mort şi de durere, în câteva zile, Teia a murit şi ca răzbunare că se opusese stăpânului, a fost înmormântată într-un loc pustiu. Dar pe locul acela a crescut un copac mare şi cu flori mirositoare şi în fiecare vară micuța albină vine la tei, ca şi cum ar vrea să continue dincolo de moarte povestea de dragoste dintre Teia şi Albin.”
Sursa: Realitatea Spirituala
