La mulți ani, România! Îți spun din toată inima, încă o dată, țara mea dragă și poporul meu iubit! Și vreau, din tot sufletul meu să îți dedic, dragă România, versurile minunate scrise de poetul Teodor Groza:
„Mi-e dragă țara asta în care m-am născut. Mi-e drag și satul mic în care am crescut. Mi-s dragi românii harnici, cinstiți, de omenie. Ce-au stat ca stânci în valuri ca țara să mai fie. Cinstesc pe toți aceia ce pildă ne-au lăsat, Ca noi să fim azi liberi, chiar viața lor și-au dat. Trecut-au prin necazuri, război și sărăcie, Convinși că Dumnezeu le-a dat această glie. Mă-ncearcă sentimente de-adâncă prețuire, Pentru acei ce țara slujit-au cu jertfire, Au zis o rugăciune gândind la cele sfinte, Și n-au vândut pământul pentru un blid de linte. Privesc atent în urmă în duh de mulțumire, Căci am primit o țară, în dar, ca moștenire. Pământuri roditoare, munți, dealuri și câmpie, Cu ape cristaline, belșug de bogăție. Dar mă gândesc adesea cu multă-ngijorare, Când văd că-n țara mea păcatu-i tot mai mare. Cu oameni ce înjură, ucid și mint și fură, Ce nu se tem de Domnul, n-ascultă de Scriptură. Deși mulți se declară încă a fi creștini, Prin fapte se demască și au ajuns păgâni, S-au lepădat de Domnul și legile lui sfinte, Pășesc pe căi stricate ce duc înspre morminte. Să nu lași Doamne țara pe mâna celor care, Conduși sunt doar de bani și duh de destrămare. Ci să ridici Tu oameni cu teamă doar de Tine, Smeriți, cinstiți, uniți și făcători de bine. Să vină Tată vremuri de har, de-nviorare, Să-ntoarcă acasă frații plecați peste hotare. Iar cei ce azi se luptă familii să distrugă, Mustrarea-Ți și-ndreptarea pe toți să îi ajungă. O Doamne, fie-ți milă, trezește România, Salveaz-o din capcane ce i-au adus robia, Să fim o țară-n care domnia Ta să crească, Credința și iubirea pe veci să înflorească.”
În contextul geopolitic actual, căruia îi lipsește predictibilitatea, țara noastră are nevoie de un lider care să o aducă din nou la masa deciziilor cu adevărat importante. Ne-am săturat să batem la porți închise, să fim blocați pe șoseaua către Europa, când am contribuit din plin la dezvoltarea ei.
Am sacrificat enorm pentru pacea din acest colț de lume. Am ajutat și ajutăm în continuare Ucraina, în războiul nedrept al lui Putin, deși drepturile diasporei noastre sunt călcate în picioare, iar fermierii români strigă, rând pe rând, falimentul. E vremea să avem un șef de stat și demnitari care nu mai ardă banii poporului în kerosenul companiilor private, pe deplasări de lux și fără sens. Astăzi, dragii mei, a venit cu adevărat vremea să ne trezim. Altfel, vom ajunge la groapa de gunoi a istoriei drept o națiune care și-a ratat șansa, una care nu și-a înțeles menirea pe acest pământ.
Vedem că președintele UDMR, Kelemen Hunor s-a plâns tocmai la Washington că țara noastră nu respectă minoritățile. Liderul susține că etnicii maghiari nu au drepturi și vrea ca Statele Unite să facă presiuni asupra României în acest sens. Acesta a declarat că, în România, s-au făcut încercări politice repetate de a lua înapoi din drepturile deja dobândite de minorități și a restituirii proprietăților bisericești și comunitare. Kelemen Hunor a mai spus că în România, aflată la periferia Uniunii Europene și a NATO, relația între majoritate și minoritate este nu doar o problemă ce ține de drepturile omului, ci și o chestiune a politicii de securitate. Mai mult, acesta a declarat că se bazează pe faptul că Bucureștiul aude de obicei mesajele venite din capitala americană. Serios? Îl aude cineva? Îl taxează cineva, stimați lideri ai coaliție?
Rămas în afara guvernării, Kelemen plânge în scop electoral peste ocean. Declarația lui mincinoasă este o chestiune de securitate, căci îndemnă la ură și rebeliune. Dragi români, de orice etnie sunteți, să fim tari și să nu lăsăm veninul împroșcat de politicieni să ne dezbine! Țara noastra este una dintre cele mai tolerante, unde minoritățile au drepturile respectate. Împreună, stimați telespectatori, indiferent de regiunea de unde sunteți, putem reclădi ce alții au distrus.
Dacă cei de dinaintea noastră au construit, noi de ce nu suntem măcar în stare să păstrăm ce ni s-a lăsat moștenire plătită cu preț greu de înaintași? Vreți să fim generația care a pierdut țara, sau cea care a salvat-o din mâinile corupților și ale trădătorilor? Nu mă adresez doar vouă, celor care ați rămas acasă, dar și celor plecați în lunga bejanie a sărăciei, alungați de mafioții care au împărțit între ei puterea. Sărbătoarea națională trebuie sărbătorită nu cu gesturi mărețe, ci 1 decembrie, ziua românilor de pretutindeni, care trebuie să fie o stare de spirit, o stare înălțătoare. Să simțim recunoștință pentru toți sfinții și toți eroii, pentru toți părinții și bunicii, dar și pentru fiecare om care se străduiește să planteze semințe de dragoste și pace.
Știu că am ajuns în acest punct în care ne plângem și simțim că suntem înconjurați de multă lume, dar din ce în ce mai puțini oameni. Sărbătorile trebuie sa trezească în fiecare din noi mulțumirea că împărțim toți acest sfânt pământ, sentimentul de mândrie că încă mai avem tradiții, de demnitate că încă suntem români. Suntem aici de mai bine de două mii de ani, și vom rămâne încă pe atât, dacă vom fi uniți în cuget și simțiri.
Mă doare să văd că sărbătorim ziua națiunii doar pe 1 decembrie, când toți politicienii fac gesturi mărețe pentru a dovedi cât de mult iubesc țara asta. România merită și trebuie sărbătorită zilnic, prin gesturi normale. Prin seriozitate și muncă în folosul ei, pentru dezvoltarea nivelului de trai, pentru un loc decent printre țările care scriu istoria și nu asistă pasiv la ea. Dar, cu lideri care chefuiesc pe banii lor, românii sunt condamnați la uitare și sărăcie. Ați văzut, unii ați și trăit pe pielea și nervii dumneavoastră, dezastrul total din ograda ministrului petrecăreț. În timp ce Grindeanu rupea ringul la clubul de șmecheri din Brașov, românii pierdeau ore întregi în trafic, iar în trenuri oamenii erau nevoiți să suporte o mizerie de nedescris și lipsa căldurii. Dar încă nu e prea târziu, acest an se încheie, urmează un altul. Unul decisiv, care va seta coordonatele pentru multe decenii de acum înainte. Un an al alegerilor cruciale în care ne vom hotărî, sper singuri- fără intervenții externe oculte, destinul.
Eu una m-am cam săturat de șefi de stat și demnitari care doar se plimbă, cât alții în zece vieți și care fac ocolul planetei în două mandate, în care nu au lăsat nimic în urma lor. Abia aștept să văd rezultatele anchetei care, cu siguranță, va dinamita scena politică. Și eu, ca și dumneavoastră, vreau să aflu cât au costat deplasările în străinătate ale lui Iohannis. Mai ales, că de întors, cu nimic nu a venit președintele. În timp ce românii se chinuie să își acopere cheltuielile zilnice, șeful statului se plimbă prin lume și anunță cu fast din capitala luxului că România face acum parte dintr-o organizație care a declarat război schimbărilor climatice.
Plecat în Dubai pentru patru zile, președintele a fost absent luni și de la ședința solemnă din Parlament dedicată zilei naționale. Mi-aș dori să fie verificat și ministrul care patronează moarte și condamnă fără milă românii bolnavi, care pot fi salvați daca ar avea acces la tratamente și la servicii medicale decente. Alexandru Rafila a făcut și el înconjurul lumii și, dacă Iohannis ne-a băgat în Alianța Solară, sper că sesizați ironia, corigentul în soluții de la Sănătate nu lasă nimic bun în urma sa.
Vedem că și premierul este plecat în turneu, dar Ciolacu are o agendă de lucru încărcată peste ocean. Este prima vizită oficială a unui prim-ministru român în America din ultimii șapte ani. Ciolacu este însoțit de miniștrii Externelor, Apărării și Economiei și se va întâlni în zilele următoare cu secretarul de stat american, Antony Blinken, cu secretarul apărării, Lloyd Austin, dar și cu secretarul pentru energie. Premierul va discuta și cu Antonio Guterres, secretarul general al Națiunilor Unite. Putem specula motivele acestui turneu, însă prefer să văd mai întâi rezultatele acestui tur de forță. Dragii mei, mâine la ora 11 voi fi din nou in fata ambasadei Ucrainei, merg sa protestez pașnic si de aceasta data pentru dreptul la viața si la credința al mitropolitului Longhin Jar, dar si al tuturor fraților noștri romani din Ucraina. Toți au același drept la viața si credința ca si noi, chiar dacă țara in care se afla este astăzi in război!
Va reamintesc ca dacă părintele Mihail Jar pățește ceva, odată cu el se duc si cei 580 de orfani care depind de părinte, cum depindem noi de aer! Am văzut o filmare care m-a emoționat pana la lacrimi, pe care o vedeți si voi acum in spatele meu, cum orfan pe orfan hrănește! Sa ne motiveze sa fim si noi alături de cei ce au același sânge ca si noi, sa ii sprijinim in aceste momente in care au atâta nevoie de noi. Sunt mama si le simt suferința, iar acesta este motivul pentru care si mâine, la ora 11 voi protesta in fata ambasadei Ucrainei. Fiți alături de mine, măcar in rugăciune, dacă nu puteți ajunge fizic. Nu instigam la ura si nici la revolta, doar solicitam pașnic ca drepturile romanilor sa fie respectate.
Poate de aceasta data si ambasadorul Ucrainei in București va dori sa iasă de după perdea, sa vina să vorbească și cu mine si cu mulțimea. Îl invit, pe aceasta cale, sa vina si in platoul emisiunii noastre sa ne vorbească despre romanii noștri din Ucraina, dar si despre respectul pe care îl poarta pentru țara noastră si pentru romanii noștri care si-au făcut o viața acolo! Sunt un om al dialogului, al soluțiilor. Războaiele trebuie sa se poarte la masa dialogului si nu cu arme aducătoare de moarte. Vin sărbătorile si, in acest spirit, sa fim toți mai buni, mai toleranți, mai iertători si mai deschiși la unitate, la pace, la construcție pentru prosperitate.
De 1 Decembrie, așa cum am îndemnat si public sa adoptați si un bătrân, sa ii faceți sărbătoarea naționala specială, sa se simtă respectat si iubit, așa si eu am adoptat o bunică, bunica Maria, care are 83 de ani și pe care am cunoscut-o de curând! E minunat sa vezi bucurie de la cel mai mic pana la cel mai mare. Si pentru toată emoția din țara si din diaspora va sunt recunoscătoare. Simt ca România mea, a noastră, nu este abandonată și este iubita. Si va fi ocrotita! De noi, cei ce astăzi ne sacrificam si muncim din greu, ca sa ne dam mâna sa o reconsolidam, fiecare in dreptul lui: eu in televiziune, voi in domeniile in care activați, liderii națiunii in politicile ce vor duce România tot mai sus in topul celor mai dezvoltate state din lume. Avem cu ce, si resurse naturale si resursa umană, avem aur, argint, uraniu, metale rare, petrol si gaze naturale; am avut si păduri si vom avea, dacă defrișările se vor opri si vom replanta. Sa nu mai acceptați sa fiți sclavii nimănui, sa fiți demni, dragi romani! Stăpâni la voi in țara!
Am rămas cu acele versuri de la sărbătoarea naționala: noi suntem romani, noi suntem aici pe veci stăpâni! Meritam mai mult, copiii noștri merita mai mult si, chiar dacă unii încearcă sa ne intoxice ca romanii sunt egoiști si individualiști, eu simt contrariul: romanii vor sa se unească sa fie o forța ce generează bunăstarea si pacea. Si se vor întoarce acasă si cei din diaspora, nu toți, dar o mare parte vor veni cu sete de a lor țara, ca sa își ia pământurile înapoi din mâinile străinilor, venetici ce au făcut tot ce au vrut, au putut si au distrus, nu au pus nimic in loc, dar nu-i nimic: vom munci mai mult si vom reporni industriile! De munca nu se moare, dar de prostie da. România nu e eșuată! Politicile au eșuat! O nouă echipa politica ce poartă tricolorul in piept poate reinflori țara! Să avem credința tare in Dumnezeu si Maica Domnului. Nu suntem singuri si niciodată nu vom fi, chiar dacă unii se vor rătăci.
Un editorail de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
