Gândul zilei
,,Nimic nu este mai ușor decât a învăța pe alții și nimic nu este mai greu decât a face ceea ce înveți pe alții.” – Arhim. Cleopa Ilie.
Știai că?
Mănăstirea Sfântul Sava (Mar Saba, în limba arabă), fondată în sec. 5 d. Hr., în Pustiul Palestinei, la câțiva kilometri de Ierusalim, este unul din cele mai importante centre de spiritualitate care s-a dezvoltat în Pustiul Iudeii ca o emanație a Imperiului Bizantin. Și după căderea Imperiului (1453) mănăstirea a rămas rezistentă în fața schimbărilor istorice (politice, economice și religioase) potrivnice. Aceasta s-a întâmplat pentru că locuitorii mănăstirii, în toate timpurile, s-au considerat cetățeni ai Împărăției Cerurilor, depășind astfel granițele naționale, puterea timpului, natura umană căzută și condițiile vitrege din deșert. Sfântul Sava cel Sfințit a venit în deșertul Iudeii în anul 478, construind o comunitate de călugări care locuiau în peșteri, în peretele abrupt al Pârăului Cedrilor, fiind păstoriți de sfânt. După o vreme s-a format mănăstirea pe partea cealaltă a văii, unde a fost construită prima Biserică sfințită în anul 491. Ulterior, în anul 502, a fost construită Biserica principală închinată Maicii Domnului, formându-se astfel Marea Lavră (cu 150 de monahi cu viață de obște și 70 cu viață de sine/anahoretică). Până la moartea sa, în anul 532, Sfântul Sava a fondat 3 lavre și 6 chinovii.
Pilda zilei
Suntem străini şi călători
Într-o zi, un biet călător, străin şi sărac, poposi la casa unui om şi-i ceru adăpost.
– „Casa mea nu-i han,” îi răspunse omul acela rău şi zgârcit, şi-l goni.
Călătorul îi zise atunci:
– „Mai înainte de a pleca de aici, îngăduie-mi să-ţi pun trei întrebări.”
Zgârcitul încuviinţă, că doar nu dădea nimic.
Călătorul îl întrebă:
– „Cine a locuit înaintea dumitale în casa aceasta?
– Tata?
– „Dar înainte de dânsul?”
– Bunicul…?
– „Dar după dumneata, cine va locui în ea?”
– Copiii mei.?
Atunci săracul zise:
– „Precum se vede, în casa aceasta a dumitale, nu stă nimenea statornic. Unii se duc si alţii vin… Aşa că-i tot un fel de han… Aşa suntem noi pe lumea asta: călători şi străini…?
Zgârcitul fu atins în suflet de aceste vorbe şi primi să adăpostească pe călătorul acela sărac.
Şi de-atunci, niciodată n-a mai alungat de la sine pe nimeni.
Sursa: Realitatea Spirituala
