Știai că?
Sfintele Evanghelii nu fac referire la biografia Sfintei Fecioare Maria, preluând informații din Sfânta Tradiție sau chiar din scrierile apocrife. Cea mai cunoscută și mai folosită scriere care dă mărturie despre obârșiile bunicilor după mamă ai Mântuitorului Hristos este Protoevanghelia lui Iacob. Analiza patrologilor și istoricilor asupra celor peste 30 de manuscrise grecești, siriene ori latine a dus la concluzia că textul ar data din secolul al II-lea, avându-l ca presupus autor pe Sfântul Iacob cel Mic, primul Episcop al Ierusalimului, el redactându-și lucrarea în greaca populară. De aceea, Origen o numește „Cartea lui Iacov.” Din cuprinsul ei se observă că autorul folosește ca izvoare Evangheliile după Matei și Luca, le citează corect, dar, pentru a „potoli” curiozitatea primilor creștini, care doreau să afle câte ceva despre persoanele din anturajul Mântuitorului, îndeosebi din perioada copilăriei (originea celei care L-a născut pe Domnul, obârșiile bunicilor Săi), preia date din tradiție, încercând să răspundă și la astfel de întrebări; din acest motiv, ea a marcat evoluția ulterioară a cultului mariologic. După spusele Sfântului Maxim, din multele informații inedite care abundă în asemenea scrieri, deci și în Protoevanghelia lui Iacob, Sfinții Părinți, imnografii și iconografii, luminați de Duhul Sfânt, cu inspirat discernământ, au împrumutat, dezvoltat și folosit în operele lor doar acele informații verosimile din textele apocrife care au primit aprobarea conștiinței Bisericii. În cazul de față, vechimea Protoevangheliei lui Iacov, dar cu precădere citarea ei de către Sfinții Părinți, îi conferă un statut special în rândul scrierilor necanonice.
Slujba zilei a alcătuit-o Sfântul Andrei Criteanu, deci datează de prin secolul al VIII-lea. Utrenia are trei canoane: pe primele două le-a compus Sfântul Andrei Criteanu, iar cel de-al treilea este „alcătuire a lui Gheorghe”. Textele canoanelor, pe lângă nararea întâmplărilor, în parte inspirate din scrierea apocrifă, pun în lumină înțelesul profund al evenimentului, raportându-l la planul de mântuire al umanității.
Pilda zilei
Drumul lacrimilor
Un mare păcătos, după ce a trăit o viaţă de nelegiuiri, şi-a luat îndemnul să se pocăiască.
A mers la un pustnic şi i-a spus gândul. Pustnicul l-a sfătuit:
– Ia un butoi mare şi-l umple cu apă. Şi când o fi plin să ştii că Dumnezeu te-a iertat.?
Omul a mers şi a făcut cum ia spus pusnicul. De ce turna, de ce butoiul gol rămânea.
Turna zadarnic. Începu atunci să se mâhnească zicându-şi:
– Se vede treaba că nu găsesc iertare la Dumnezeu?
Aşa de mare era mâhnirea lui, încât începu să-i curgă lacrimile.
Atunci s-a petrecut o minune.
Butoiul s-a umplut pe dată, iar omul simţi în suflet mângâierea iertării lui Dumnezeu.
Numai prin lacrimile căinţei putem căpăta de la Dumnezeu iertarea păcatelor noastre.
Sursa: Realitatea Spirituala
