Gândul zilei
„Și a-i vedea pe toți mai buni. Și pe mine să mă văd mai rău.Și dacă Duhul Sfânt a străbătut în inima mea, atunci și Duhul Sfânt (că pe măsură ce doresc să mă smeresc, să-i văd pe toți mai buni, în timpul acela Duhul Sfânt) desăvârșește smerenia. Și pe măsură ce desăvârșește smerenia, desăvârșește și dragostea. Că aceste două virtuți nu se pot despărți una de alta. Și atunci, ca să nu pierzi dragostea de Dumnezeu și de aproapele, trebuie să te păzești. Că unele dăți, diavolul te săgeată prin unele cuvinte ale altor persoane, al căror suflet conține întuneric și-i stăpânit de întuneric. Și el dă cuvinte din întuneric, nu dă din lumină, dă din întuneric. Și atunci, pentru toți care aud cuvintele lor, sunt neplăcute. Dar trebuie să le rabzi, că n-ai încotro. Și n-ai voie să-l judeci. Adică, noi trebuie să folosim mai mult mila pentru ei.” – Părintele Proclu Nicău
Știai că?
Adorarea este o expresie religioasă de cinstire și slăvire a lui Dumnezeu sub forma ritualului cultic, cea mai înaltă cinstire care se poate da unei ființe. Adorarea sau latria (lat. adoro,-are -a se ruga la, a se închina unei divinități, și grec. λατρεία, ἡ- latreia – adorare) este în Biserica creștină cultul adus lui Dumnezeu, cultul cel mai înalt, adică slujire, supunerea necondiționată și fără rezervă față de Stăpânul absolut; cinstirea lui Dumnezeu cât și a sfinților se exprimă în general prin aceleași forme externe, dar din punct de vedere dogmatic este o deosebire esențială între cultul pe care îl dăm lui Dumnezeu și cultul pe care îl dăm îngerilor, sfinților, moaștelor și icoanelor. În limbajul teologic se folosesc termeni deosebiți pentru a diferenția cultul: cultul lui Dumnezeu (θεοσέβεία, ἡ — Teoseveia) e numit, de obicei, cult de latrie sau de adorare, iar cel adus sfinților, cult de dulie (δουλεία, ἡ- duleia), de venerare(προσκίνησις, ἡ – proskinisis – închinăciune) sau de cinstire; Sfintei Fecioare Maria i se aduce o cinstire deosebită numită hiperdulie (ὑπερδουλεία, ἡ- hiperduleia) adică supravenerare sau preacinstire, Sfânta Fecioară fiind mai presus decât toți sfinții în vrednicie. Latria sau adorarea este deci cultul suprem sau propriu-zis, căci pe Dumnezeu îl cinstim pentru El însuși, pentru măreția și perfecțiunea Lui, pentru că El este Creatorul și Provindențiatorul, Stăpânul și Părintele nostru.
Pilda zilei
Pomul cu roade
Un om credincios fiind asuprit de necredincioși, merse într-o zi la duhovnicul său și i se plânse, zicându-i:
– „Ce au cu mine, părinte, de nu mă lasă în pace?”
Părintele, un om bătrân și plin de înțelepciune, îl luă și îl duse în grădină. Acolo se aflau și pomi roditori și alții neroditori.
– „lată fiul meu, ai aici pilda vieții. Crezi tu oare că aruncă cineva cu pietre în pomii aceștia cari au numai frunze? Nu, fiule, oamenii aruncă cu pietre numai în pomii cu roade. Fii vesel că te asupresc oamenii, căci asemeni pomului cu roade ești.”
De-atunci, omul acela nu s-a mai văitat de asupririle semenilor.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
