Gândul zilei
” Când vă treziţi dimineaţa, să nu vă apucaţi de treabă întâi, că sunteţi batjocoriţi de satana! Ci să ziceţi: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” Slăveşte-L pe Dumnezeu, că apoi ai să ai spor la muncă în ziua aceea. Ţi-ajută Dumnezeu, îţi întăreşte şi mintea şi braţele ca să lucrezi cu spor, să te păzească de primejdii, de fulgere, de tunete, de accidente, de orice. Roagă-te lui Dumnezeu şi porneşte la muncă cu toată inima. Dar întâi roagă-te Lui şi ai să vezi cu cât spor mergi în ziua aceea.” – Sfaturi duhovniceşti ale Părintelui Cleopa.
Știai că?
Filocalia este titlul unei mari colecţii de scrieri bisericeşti, cu caracter ascetic şi mistic, alcătuită de Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti între sec. IV-XIV. Începuturile filocaliei sunt făcute de Sfântul Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz, în mănăstirea înfiinţată de Sfântul Vasile în Pont, pe malul râului Ikis. Aici se îmbinau rugăciunea cu munca. Aici a scris Sfânul Vasile „Regulile vieţii monahale“ („Reguli mari şi mici“), care stau la baza Filocaliei. Filocalia se adresează în primul rând monahilor, dar este accesibilă tuturor creştinilor credincioşi, dornici să se desăvârşească în viaţa spirituală. Sub titlul „Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii“ a fost tradusă, din limba greacă în limba română, o mare parte din aceste scrieri, de către Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti (începând din anul 1946 şi până în 1990 a tradus şi a publicat 12 volume). Toţi scriitorii cuprinşi în această colecţie de experienţă şi trăire mistică în Hristos pun în centrul vieţii lor duhovniceşti „rugăciunea lui Iisus“ sau „rugăciunea inimii“ („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi“) care este o cale de a disciplina gândurile, oprindu-le să se preocupe de frivolităţi, păzind mintea prin rugăciunea pură, rugăciune care ţine conştiinţa trează, veghetoare, curăţind inima, care se umple de dragostea de Dumnezeu şi înaintează spre sfinţenie (călugării mai ales, trebuie să rostească continuu această rugăciune).
Pilda zilei
Lăcomia distruge fericirea
Pe un terenul de sport unde se jucau copiii, un elev îi puse învăţătorului o întrebare: „Spuneţi-mi, vă rog, cum se face că toţi oamenii vor să fie fericiţi şi nu sunt?” Arătă cu mâna spre copii şi spuse: „După mine, aceşti copii sunt fericiţi”. „Cum să nu fie? Răspunse: Sunt copii şi se joacă. Dar cum este cu fericirea adulţilor?”
„Ca şi fericirea copiilor”, răspunse învăţătorul. Şi, spunând aceasta, scoase din buzunar o mână plină cu monede şi le aruncă printre copiii care se jucau. Deodată râsul vesel muţi şi copiii se îmbulziră asupra monedelor. Fiecare voia să ia cât mai multe. Strigătele şi ţipetele lor au înlocuit râsul fericit. „Acum, întrebă învăţătorul, cine a distrus fericirea?”
„Cearta”, răspunse elevul. „Şi cearta, cine a produs-o?”
„Lăcomia, egoismul”.
„Ai găsit deja răspunsul la întrebarea ta. Toţi oamenii sunt dornici de fericire, dar tocmai lăcomia şi egoismul din ei ucide ceea ce ei doresc”.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
