Gândul zilei

„Medicamentul lumii nu este streptomicina sau nu ştiu eu ce alt medicament. Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertaţi-vă, iubiţi-vă, mai vizitaţi-vă, încurajaţi-vă, ajutaţi-vă! Când va dispărea iubirea, va veni sfârşitul lumii!” – Preotul Ioanichie Bălan

Știai că?

Obârşia rugăciunii Tatăl nostru este cu totul şi în toate cuvintele ei dumnezeiască, fiind alcătuită de Dumnezeu Fiul, adică de însuşi Mântuitorul nostru, la rugămintea unuia dintre Apostoli: „Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm” (Luca 11, 1). Atunci Mântuitorul i-a învăţat rugăciunea Tatăl nostru (Matei 6, 9-13). Deci, când rostim această rugăciune, grăim înseşi cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos; ne rugăm cu adevărat în numele Domnului Iisus Hristos. De aceea, se numeşte Rugăciunea Domnească.                                                                                      

Rugăciunea Domnească, cea mai de seamă dintre toate rugăciunile, se deosebeşte prin puterea ei, prin uşurinţa de a fi înţeleasă şi prin bogăţia cugetărilor ei. Marea putere a rugăciunii Tatăl nostru stă în faptul că prin ea nu numai că ne rugăm împreună cu Iisus Hristos, Ci ne rugăm cu înseşi cuvintele Mântuitorului . «Dumnezeu singur a putut să înveţe cum ar vrea să fie rugat» . De bună seamă, acestei rugăciuni i se potriveşte cel mai bine cuvântul Domnului: „Orice veţi cere de la Tatăl întru numele Meu, vă va da vouă” (Ioan 16, 23).

Rugăciunea Tatăl nostru este cea mai uşoară de înţeles dintre toate rugăciunile. Ea este rugăciunea oricui crede în Dumnezeu. Rugăciunea Domnească „pe cât este de restrânsă în cuvinte, pe atât este de cuprinzătoare în sens “. În rugăciunea Tatăl nostru avem cereri pentru toate trebuinţele sufleteşti şi trupeşti; deci pentru toate bunătăţile cereşti şi pământeşti. Toate câte le cerem în rugăciunile noastre se află cuprinse în Rugăciunea Domnească. De veţi străbate toate rugăciunile, zice Fericitul Augustin, nu veţi afla nimic care să nu fie cuprins în Rugăciunea Domnească.

Pilda zilei

Rugăciunea și spovedania

  După ce a mers în Muntele Athos de câteva zeci de ori un  tânăr patron crezând că deja e „salvat în Rai”  a mers la Părintele Nicon aghioritul și a întrebat:

-Gheronta, eu am fost în Athos , am fost la slujbe, am vizitat multe mănăstiri. Cum este cu mântuirea asta?

Parintele înțelegând duhul slavei deșarte  i-a răspuns :

– Dar ce anume te neliniștește?

– Tocmai nu îmi găsesc pacea în suflet ! Cum o pot găsi?

–  Tinere drag. Oriunde vei merge tot de tine și păcatele tale vei da. Însă ia seama la ce îți spun: Diavolul te va lăsa să faci toate faptele bune, te va și ajuta pe deasupra, dar nu te va lăsa niciodată să faci două lucruri. Vrei să dai milostenie, te va ajuta.  Vrei să postești? Nu doar că te va lăsa în pace, dar te va și ajuta. Diavolul nu numai că te lasă să faci toate aceste fapte bune, dar și te ajută pe deasupra, ca să te arunce apoi în mândrie și în slavă deșartă. De aceea, niciodată nu te va lăsa să faci două lucruri:   – să spui rugăciunea inimii :

„Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul.”,  și  să te spovedești. Pentru că smerenia se naște din amândouă. Iar smerenia e lucrarea care îl doboară pe necurat.  Din acest motiv nu ne putem mântui fără smerenie și ascultare de duhovnic   în  Biserica  Ortodoxă. Pace și bucurie !

Citește continuarea pe realitateaspirituala.net

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.