Dacă viitorul PNL și al României pentru următorii ani stă în oameni ca Florin Cîțu, putem spune că am pus cruce oricărei speranțe la dezvoltare pentru o bună perioadă de acum încolo. 

Că Florin Cîțu ar privatiza ieri în totalitate educația și sănătatea, cercetarea și ce a mai rămas de prin economie, nu e niciun secret și doar inerția unei minime demecrații i se mai opune împlinirii acestui vis libartarian în cea mai săracă țara din Uniunea Europeană. Dar poate asta e gustul noului liberalism pe care românii se obișnuiesc să-l aprecieze ca unică soluție la subdezvoltarea cronică în care ne aflăm. 

Dacă nu mai avem chiar mult până vom asista la privatizarea sănătății și educației cvasi completă, va mai trece un timp până să vedem această apocalipsă socială pusă la lucru. Între timp, actualul Guvern pare că nivelează și pregătește doar terenul pentru ca cele două procese de capitalizare a celor mai importante domenii sociale să prindă la o scară mare și să nu întâmpine probleme la implementare. 

În acest film trebuie să încadrăm și ultima perla scoasă de premierul Cîțu în fața presei. Ideea expusă de premier nu e nicidecum o gafă, adică mesajul exprimă cât se poate de fidel filosofia economică în care crede și pentru care lucrează Florin Vasile Cîțu. Perlă pentru că și dacă tu crezi în astfel de idei nu poți să vii și să le exprimi public în cel mai frust mod posibil. 

Cei 1% dintre angajații români care încasează peste 3000 de euro lunar brut și cu care Florin Cîțu se laudă că susține economia scumpirilor care au dat năvală în țară la atoate produsele și serviciile sunt imaginea perfectă a eșecului pe care România ca țară îl înregistrează după 30 de ani eforturi de modernizare. 

Întrebat despre scumpirile și inflația anunțate de BNR în urmă cu două zile și efectele acestora asupra majorității populației, premierul Cîțu găsește de cuviință să răspundă: 

”Asta este interpretarea dumneavoastră, este o estimare a BNR. Am văzut ieri nişte cifre foarte interesante, cum mai mult de 1 la sută dintre angajaţii din România au un salariu mai mare de trei mii de euro net, cum creşte ponderea celor care au salarii mai mari de o mie de euro, ceea ce înseamnă că (…) România nu mai este o ţară cu salarii mici, nu mai este o destinaţie pentru cei cu salarii mici”.

Nu poți să faci o astfel de declarație publică într-o țară din UE nici dacă ești hotărât să-ți pui capăt carierei politice. Se găsesc modalități mai elegante și mai puțin degradante. În primul rând recunoști cât de săracă este acel stat dacă doar 1% din angajați câștigă pe lună puțin mai mult decât salariul mediu din UE. 

Recunoști fără să vrei și că nu există nicio clasă de mijloc, dacă o majoritate absolută se află cu salariile mult sub salariul minim european. Ceea ce la noi ar putea fi socotit o castă a celor cu venituri de peste 3000 de euro în afară este o largă majoritate.

Să te lauzi cu o astfel de contraperformanță ca premier înseamnă că ai pierdut orice contact cu realitatea și nu pentru că nu mănânci pâine, ci pentru că te declari reprezentantul doar al celor 1% dintre cei care muncesc. Înseamnă să recunoști public faptul că lucrezi în interesul aproape exclusiv al celor 50.000 de angajați, iar pe restul de 99% îi lași în plata domnului și a celui mai libertarian stat care există în Uniunea Europeană. 

O astfel declarație doar întărește convingerea că soarta celor 2-3 milioane de angajați care, deși muncesc, tot se află în risc de sărăcie nu te interesează nici pe tine premier și nici tine stat social. Echivalează cu anunțarea înființării unei oligarhii unde o minoritate extremă din populație conduce în sărăcie o majoritate covârșitoare. 

Și ca să fie clar că nu a fost o gafă sau o scăpare regratabilă, când un jurnalist revine asupra răspunsului și îl întreabă pe premier ce se întâmplă, totuși, cu restul de 99%, Florin Cîțu răspunde că Executivul a creat locuri de muncă prin ”implementarea programului de guvernare și investiții”. 

Și dacă cei 1% ar avea peste 30.000 de euro pe lună, iar restul de 99% din angajații români sunt la fel de săraci precum sunt în prezent, problema ar fi aceeași. Suntem o țară cu o inegalitate uriasă a veniturilor, situație care se regăsește în sistemul de pensii, și care pe acest model de dezvoltare nimeni nu va reuși să evadeze din sărăcie, ba dimpotrivă. 

Majoritatea va deveni și mai săracă în timp ce minoritatea extremă va ajunge cel mai probabil și mai bogată. Dacă acest model sud-american îl inspiră pe Cîțu și susținătorii săi, tot ce ne putem imagina mai rău în viitorul apropiat în legătură cu economia se va întâmpla dacă această echipă rămâne la conducerea țării. 

La câtă concentrare de forțe se află acum în PNL în vederea alegerii noului președinte al partidului se înțelege și miza acestei confruntări. Problema e că cei 1% se luptă și se întrec doar pentru a-și conserva sau spori averea. Cu Cîțu în frunte ei vor avea un soldat fanatic gata să facă orice pentru cei 1% care l-au suit în jilțul puterii.

Sursa: Realitatea de Bucuresti

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.