Gândul zilei
„Avem un Dumnezeu atât de bogat, de înalt, Care are un atât de mare har, și noi trăim totuși săraci… Ne întristăm din te miri ce. E mare păcat! Ar trebui să fim neîncetat bucuroși. Ar trebui ca viața noastră să fie neîncetat o uimire de zi cu zi. Nu există zi în viața noastră în care Dumnezeu să nu ne dea o simțire nouă a vieții celei veșnice.” – Părintele Sofronie de la Essex
Știai că?
Liturghia cerească este o temă iconografică în bisericile ortodoxe, și reprezintă pe Mântuitorul ca Mare Arhiereu, înconjurat de îngeri-preoţi şi îngeri-diaconi, săvârşind în ceruri Dumnezeiasca Liturghie. Scena înfăţişează momentul vohodului mare: Mântuitorul, aşezat în faţa Sfintei Mese, binecuvântează plecarea procesiunii şi întoarcerea ei. Îngerii-diaconi poartă discul acoperit cu văl brodat, iar îngerii-preoţi îi urmează, înveşmântaţi în patrafire şi feloane, ţinând în mâini potire acoperite cu văluri brodate. Procesiunea porneşte în stânga şi se întoarce în dreapta; unii îngeri poartă cădelniţe şi tămâiază, alţii poartă ripide uriaşe şi cruci, ca la Liturghia arhierească. Locul acestei teme iconografice este, la unele biserici, în altar, pe peretele absidei de răsărit, în alte biserici e zugrăvită pe pereţii turlei celei mari, sub chipul Pantocratorului, iar în altele lipseşte cu totul.
Pilda zilei
TÂMPLARUL
Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare, până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte. Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
– Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta.
– Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi, acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata. Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vedea, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui, era un pod care lega cele două gospodării peste râu. Tocmai în acel moment, vecinul lui (fratele cel mic), venea dinspre casa lui şi copleşit de ceea ce vedea, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
– Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!
Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece într-ale sale.
– Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata.
– Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit.
„OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI „
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
