Actorul și regizorul Constantin Codrescu a murit, duminică, la vârsta de 91 de ani. Anunțul a fost făcut inițial de fiica sa, Lăkrămioara Codrescu, pe pagina de Facebook a maestrului pe care o administra: ”A murit actorul, a murit tata..... Dumnezeu sa îl tina în dreapta Sa!!”
„Acum, tarziu in noapte, sau prea devreme in acest inceput trist de zi, am aflat cu mare mahnire de plecarea ta, dragul meu artist de exceptie, Puiu Codrescu. M-am bucurat de prietenia noastra pana in ultima zi a vietii tale si mi-e greu sa cred ca te-am pierdut...”, a scris Florin Piersic pe Facebook
Constantin Codrescu s-a născut pe data de 5 septembrie 1931, la Huși. În 1951 a absolvit Institutul de teatru din București. Între 1976 – 1989 a fost profesor la Institutul de teatru din Târgu-Mureș. Constantin Codrescu a fost cetățean de onoare al acestui municipiu.
A avut o importantă activitate teatrală și multiple apariții la televizune, fiind și colaborator permanent al redacției Teatru la Radio, timp de 45 de ani.
A jucat în numeroase producții cinematografice: „De-aș fi… Harap Alb”, „Mihai Viteazul”, „Haiducii lui Șaptecai”, „Zestrea domniței Ralu”, „Săptămîna nebunilor”, „Roșcovanul”, „Pentru patrie”, „Capcana mercenarilor”, „Trandafirul galben”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”, „Pădurea de fagi”, „Totul se plătește”, „Sezonul pescărușilor”, „La răscrucea marilor furtuni”, „Speranța”, „Bietul Ioanide”, „Lumini și umbre”, „Vlad Țepeș”
ntre 1976 – 1989 a fost prof. la „Institutul de Teatru” din Târgu-Mureș, oraș al cărui cetățean de onoare este, unde a particpat la înființarea secției române, apoi director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe, unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc.
Din 1996 a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru a [Universității Ecologice], iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret.
Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog Constantin Codrescu („Pribeag prin Viața mea”, editura Betta, 2009) uimesc, indignează și întristează.
În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
