În ultima zi a anului vechi și în prima a celui nou, datina românească este marcată de simboluri, colinde și obiceiuri. În Muntenia se umblă cu capra, în Moldova cu ursul, „mascații” sunt în Bucovina, iar în noaptea dintre ani se pun vâsc, struguri și smochine pe masă, pentru belșug. În „Calendarul săteanului pe anul comun 1918”, gospodarii erau sfătuiți că „sălata și alte legumi, dacă e neaua puțină, se acoperă cu frunză ori cotori de buruieni”.
În ultima zi a anului vechi și în prima a celui nou, datina românească este marcată de simboluri, colinde și obiceiuri. În Muntenia se umblă cu capra, în Moldova cu ursul, „mascații” sunt în Bucovina, iar în noaptea dintre ani se pun vâsc, struguri și smochine pe masă, pentru belșug. În „Calendarul săteanului pe anul comun 1918”, gospodarii erau sfătuiți că „sălata și alte legumi, dacă e neaua puțină, se acoperă cu frunză ori cotori de buruieni”.
Perioada cuprinsă între Crăciun și Bobotează a amestecat vechi sărbători păgâne (Dionisiacele câmpenești, Brumulia, Saturnalia, Dies natalis Salis invictis) reinterpretate în perspectivă creștină, țărănească și teologală, potrivit cercetătorului Șerban Anghelescu, care vorbește în „Sărbători de iarnă” despre colindele din ultimele zile ale anului.
El explică cum se umblă prin sat: „În Muntenia flăcăiandrii umblă în noaptea din ajun și în ziua de Sânt Ion cu un soi de urături speciale. Li se spune Iordănitori și sunt conduși de un popă.
Acesta poartă o căldărușă cu aghiazmă, în care ceilalți înmoaie motocoalele și iordănesc pe cei vizitați. Un flăcău din ceată duce o țepușă de lemn în care se înfige carnea dăruită. Ceata umblă prin sat, din casă în casă, mimând slujba de Bobotează.
Gospodarii sunt stropiți, apoi sunt ridicați pe brațe de trei ori în sus. În unele locuri, stăpânul casei se luptă cu un iordănitor și, dacă îl învinge, îi face un dar. Alți gospodari, mai glumeți, se așază pe un buștean sau un car și iordănitorii trebuie să-i ridice cu tot cu ele. În cele din urmă le dăruiesc bani, carne și băutură.
Ceata caută mai ales Ioni și Ioane, pe care-i pornesc cu sila la gârlă ca să-i boteze și nu-i iartă decât dacă primesc ceva în schimb. La horă sunt iordănite în special fetele”.
Sfaturi generale în tradiția românească
Antoaneta Olteanu a scris câteva sfaturi generale în „Calendarele poporului român”, legate de încheierea anului.
„Anul se sfârșește și gazda trebuie să se îngrijească de toate, să vadă dacă nu s-a adunat apa pe sămănături, dacă nu trebuie să tăie copaci și tufiș, să vadă dacă vitele sunt bine îngrijite, curățite, nutrite, bine așternute, duse la aer, dacă, pe lângă nutrețul uscat, nu trebuie să se dea și rădăcini, dacă nu se poate folosi de vreo verdeață pe afară, dacă nu se îngheață apa pusă pentru vite și pentru păsările din curte, dacă pomii acoperiți au destul aer.
Pivnița, de mucezește câte ceva în ea, trebuie afumată cu piatră pucioasă și aerisită din când în când. Sălata și alte legumi, dacă e neaua puțină, se acoperă cu frunză ori cotori de buruieni. Iarna nu e ca omul să se lenevească, ci să se odihnească după munca cea grea de peste an.
Vitele trebuiesc ținute în curățenie deosebită și sarea să nu le-o tragem. Să se care gunoi. Când gerul e mare, ferestrile pivnițelor să se înfunde. Grajdurile să fie călduroase, căci atunci vitele mănâncă mai puțin. Pleava se opărește și, amestecată cu napi de nutreț ori cartofi, astfel se dă la vite. În chipul acesta se curăță nutrețul”, scrie istoricul în „Calendarul săteanului pe anul comun 1918”.
Superstiții
Superstițiile sunt respectate la români din moși strămoși. Unele dintre cele mai cunoscute sunt legate de bani, noroc și belșug.
În noaptea dintre ani, se spune că e bine să ai bani în buzunar, dar și că nu este bine să dăm bani pe 31 decembrie și 1 ianuarie, ca să nu rămânem fără bani tot anul ce vine. În unele zone ale țării, femeile coc o pâine în care ascund bani, iar cel care găsește monedele va avea noroc de bani tot anul.
