Gândul zilei
„Mi-am zis: Vârsta trebuie să vorbească și mulțimea anilor să ne învețe înțelepciunea. Dar Duhul din om și suflarea Celui Atotputernic dau priceperea!”- Iov 32,7
Știai că ?
Vulturul face parte din semnele distinctive a treptei arhierești. Se mai cunoaște și sub denumirea de Potnoja, în slavă „sub picioare” și este un covor mic,rotund, , pe care este brodată imaginea unui vultur cu aripile întinse, care zboară pe deasupra unei cetăţi cu trei râuri. Acest covoraş se aşează în altar sau în naos, pentru a sta pe el arhiereul, cu picioarele, la slujbele arhiereşti. Acest covor are două dimensiuni: una mai mare şi una mai mică. Vulturul mare se foloseşte când se face hirotonia unui arhiereu; candidatul ce urmează a fi sfinţit ca arhiereu este mai întâi supus unui „exetasis“ (examinare, care constă în trei întrebări); vulturul mare este aşezat în faţa altarului, între sfeşnicele mari, iar candidatul stă cu picioarele pe coada vulturului, când, în momentul respectiv al slujbei, i se pune prima întrebare, pe care o rosteşte protosul arhiereilor slujitori; la a doua întrebare, candidatul înaintează şi stă cu picioarele pe mijlocul vulturului, iar la a treia întrebare se aşează pe capul vulturului, ceea ce înseamnă înaintarea sa în desăvârşirea treptelor preoţeşti. Vulturul mic se întrebuinţează în tot timpul Liturghiei, fiind pus în diferite locuri din biserică, unde stă mai mult arhiereul. Vulturul este un simbol al evlaviei şi înţelepciunii arhiereului, care prin ştiinţa şi viaţa lui exemplară trebuie să se ridice deasupra credincioşilor pe care îi păstoreşte.
Pilda zilei
Cei trei sihaștrii
În pădurea necuprinsă trăiau trei pustnici.
În singurătate, în liniştea pădurii, departe de oameni ei se rugau îndelung şi se nevoiau, căutând pe Dumnezeu.
Un oarecare călător, trecând prin locurile acelea, l-a întâlnit pe primul sihastru, care se ruga şi l-a întrebat de drum, dar pustnicul nu i-a răspuns şi omul mânios s-a repezit la el şi i-a tras o palmă. Pustnicul a sărit pe dată în picioare şi i-a tras la rândul lui două palme. Speriat de repeziciunea, cu care îl pălmuise pustnicul, călătorul a plecat mai departe.
S-a întâlnit cu al doilea eremit şi, pentru că nici acesta nu i-a răspuns la salut şi întrebare, i-a tras şi lui o palmă. Pustnicul foarte liniştit i-a întors şi celălalt obraz, apoi a continuat rugăciunea, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Omul şi-a continuat drumul şi a întâlnit pe al treilea pustnic. L-a întrebat şi pe acesta despre drum, dar n-a primit nici un răspuns şi, deznădăjduit, i-a tras şi celui de-al treilea o palmă. Acesta a rămas nemişcat şi nici măcar nu l-a privit, pentru că rugându-se cu mintea şi inima lipite de Dumnezeu el nici nu a simţit, măcar, că a primit o palmă.
Omule, nu fii impulsiv, fii răbdător și înțelegător, nu răspunde răului cu rău, ci cu bine, și înțelege că adevărata iubire este și iertare.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
