Gândul zilei
Orice întâmplare, s-o luăm așa: „Doamne, să mi se întâmple una ca asta, se pare că era nevoie; ceva nu mergea bine cu mine. Prin urmare, cauza cea mai adâncă sunt eu însumi. Iartă-l pe cel care mi-a făcut acest lucru!”. Și apoi să întâmpinăm corect o astfel de situație și să nu mai învârtim cuțitul în propria rană. – Arhimandritul Simeon Kraiopoulos.
Știai că?
Laudele sau hvalitele sunt cântările principale şi caracteristice ale rânduielii Utreniei. Cântările, rugăciunile, laudele şi mulţumirile care se aduc lui Dumnezeu în zilele de sărbători, iar în mănăstiri, în fiecare zi, sunt grupate într-o serie de slujbe care se numesc în general cu un termen consacrat „Cele şapte laude“ şi anume: Vecernia (slujba de seară), Pavecerniţa sau Dupăcinarea (rugăciunea de după cină sau înainte de culcare), Polunoşniţa sau Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopţii), Utrenia (slujba de dimineaţă) şi Orele sau Ceasurile, în număr de patru (I, III, VI, IX), adică rugăciunile de la începutul celor patru sferturi ale zilei. Slujba celor şapte Laude începe cu Vecernia, conform tradiţiei moştenite de Biserica creştină din Vechiul Testament, când începutul zilei liturgice sau bisericeşti se socotea nu de la miezul nopţii, ca în viaţa civilă, ci de cu seară. De aceea, în cărţile de slujbă (Minee, Octoih, Triod şi Penticostar), lauda liturgică a fiecărui sfânt sau a fiecărei zile bisericeşti începe cu slujba de seară, adică cu vecernia. Aceste Laude se socotesc în număr de şapte, deoarece Utrenia şi Ceasul I se fac împreună, altfel, la număr ar fi opt. Biserica creştină a moştenit numărul de şapte de la evrei (la care, ca şi la vechile popoare din Orientul Mij lociu, numărul şapte avea un rol simbolic în viaţa religioasă. „De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale“, zice Psalmistul — Ps. 118, 164). Liturghiştii ortodocşi pun acest număr simbolic în legătură cu cele şapte daruri ale Sf. Duh, rugăciunea fiind şi ea privită ca un dar al Duhului Sfânt, care zice Sfântul Apostol Pavel „Se roagă pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8,26).
Pilda zilei
Suferinţa poate să ne facă mai puternici
Un om nu putea să vadă niciun lucru frumos şi sănătos. Când într-o oază dădu de un palmier tânăr, în creştere, luă o piatră mare şi o aşeză în mijlocul coroanei palmierului. Apoi plecă mai departe cu un zâmbet ironic.
Palmierul căută să-şi arunce povara. Se scutură şi se îndoi, dar nu reuşi. Îşi înfipse rădăcinile mai adânc în pământ, până când acestea ajunseră la un misterios izvor de apă. Această putere din adâncimi şi căldura soarelui din înălţimi îl făcură să devină un palmier regesc, care putea să ridice şi piatra.
După ani de zile omul trecu din nou pe acolo să se veselească de palmierul împovărat. Atunci, palmierul îşi plecă coroana, îi arătă piatra şi-i spuse: ”Trebuie să-ţi mulţumesc. Povara ta m-a făcut puternic.”
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
