Gândul zilei
„Păcatele noastre sunt acelea care nu-L lasă pe Dumnezeu să strălucească în noi” – Sfântul Antonie cel Mare
Știai că?
Sfântul Maslu, este slujba sfântă a Tainei vindecătoare de suferinţă şi boli, prin care Biserica se roagă pentru sănătatea bolnavilor şi le acordă iertarea păcatelor prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Slujba Sf. Maslu trebuie săvârşită, după tradiţia Bisericii, de către şapte preoţi, după numărul celor şapte daruri ale Sfântului Duh (Isaia 11,2-3).Taina Sf. Maslu e numită de Biserica greacă Heptapadion adică „taina celor şapte preoţi“, şi în slavă soboravanie, adică „slujba adunării“ sau soborul preoţilor. Fiindcă nu totdeauna e posibil să fie şapte preoţi, se poate să slujească şi trei (care e numărul Sf. Treimi), iar la nevoie şi numai doi şi numai în cazuri extreme. De altfel e greu de a sluji un singur preot, slujba fiind lungă (trebuie citite şapte Apostole, şapte Evanghelii şi şapte rugăciuni diferite pentru binecuvântarea untdelemnului şi pentru vindecarea bolnavului). Sfântul Maslu se face nu numai la căpătâiul celui bolnav, ci şi în biserică, pentru cei sănătoşi, în anumite zile din post, acesta este Maslul de obşte (pentru toţi credincioşii), care se face în Sfânta şi Marea Miercuri din Săptămâna Patimilor, în amintirea ungerii cu mir a picioarelor Mântuitorului de către femeia cea păcătoasă (Luca 7, 38). De altfel se face şi Joi sau Vineri, şi chiar Sâmbătă, din aceeaşi săptămână a Patimilor, pentru cei sănătoşi, în amintirea ungerii trupului Mântuitorului cu miresme, de către femeile mironosiţe, la punerea Lui în mormânt. Slujba Maslului se săvârşeşte înaintea unei mese, pe care se aşează Sf. Evanghelie, lumânările (de obicei şapte), un vas cu grâu sau cu făină, un vas cu untdelemn şi şapte beţişoare de busuioc, înfăşurate cu vată, pe care preoţii le înmoaie în untdelemn, după ce l-au binecuvântat şi vor unge pe cel bolnav. Rânduiala slujbei este cuprinsă în cartea de slujbă numită Molitfelnic. Untdelemnul rămas la Sfântul Maslu, fiind binecuvântat de preoţi, prin chemarea lui Dumnezeu, este sfinţit şi plin de darul Duhului Sfânt şi de aceea trebuie păstrat, ca şi făina rămasă, la loc curat şi cinstit şi se foloseşte în scopuri evlavioase, având puterea de a vindeca suferinţele trupului şi de a sfinţi sufletele, de a curaţi păcatele, fiindcă împărtăşeşte și aduce omului mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Se obişnuieşte ca din făina şi untdelemnul de la Sfântul Maslu să se facă o turtită din care va mânca cel bolnav, dar şi cei sănătoşi; din faină, în unele regiuni se fac prescuri pentru Sfânta Liturghie, iar untdelemnul se pune în candelă la biserică sau şi în casă.
Pilda zilei
Nu ai ajuns încă la gradul de perfecțiune
Macarie cel Mare se ruga în chilia lui când auzi o voce care-i zise:
– Tu, Macarie, nu ai ajuns încă la gradul de perfecţiune al celor două doamne care trăiesc în acel loc. Dis-de-dimineaţă, ajutat de bastonul său, se duse la locul acela.
Ajuns acolo, bătu la poartă şi una din cele două doamne veni să-i deschidă pentru a-l primi în casă. Macarie şezu şi le chemă pe cele două doamne. Ele veniră şi se aşezară alături de el.
Bătrânul Macarie le zise:
– M-am ostenit mult să ajung până la voi.
Acum, deci, ziceţi-mi în ce constau operele voastre bune?
Cele două doamne răspunseră că în acea noapte ele nu stătuseră departe de bărbaţii lor.
Apoi întrebară:
– Ce opere bune am fi putut atunci face?
Macarie totuşi insistă. Dorea să cunoască acţiunile lor.
Acestea spuseră atunci:
– Noi, mai înainte nu eram nici măcar rude între noi, apoi ne-am măritat cu doi bărbaţi care erau fraţi între ei. De 15 ani locuim în aceeaşi casă. Nu ne amintim să ne fi certat sau ca una dintre noi s-o fi insultat pe cealaltă. Am petrecut aceşti ani în linişte şi pace. La un moment dat s-a născut în inima noastră, însă, dorinţa de a intra într-o mănăstire de fecioare şi am cerut părerea soţilor noştri, care nu au acceptat propunerea noastră. Şi deoarece nu puteam realiza dorinţa noastră, am făcut un legământ cu ei în faţa lui Dumnezeu: până la moarte nu trebuie să iasă vorbe goale şi inutile de pe buzele noastre.
Părintele Macarie le ascultă şi apoi le spuse:
– Într-adevăr, ceea ce contează nu este să fii fecioară sau măritată, monah sau laic.
Dumnezeu, într-adevăr, dăruieşte tuturor pe Duhul Sfânt, în măsura disponibilităţii pe care fiecare o are.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
