Gândul zilei
„Atunci când ne vedem păcatele ca nisipul marii, acesta este începutul luminării sufletului și semn de sănătate a lui, care aduce sufletului smerenie și inimii umilința, din care se naște tihna.” – Sfântul Petru Damaschinul.
Știai că?
Icoanele mariale sunt icoanele ce o înfăţişează pe Sfânta Fecioară Maria. Tradiţia atribue Sf\ntului Evanghelist Luca primele reprezentări iconografice ale Maicii Domnului. Originalele lor nu s-au păstrat, dar se crede că ele au servit ca prototipuri pentru iconografia marială. Maica Domnului a fost reprezentată şi singură ca Orantă, rugându-se pentru oameni (așa cum apare în icoana Deisis), dar cel mai frecvent este înfăţişată ca Maica lui Dumnezeu cu Pruncul în braţe ( Ipsotitera ) fie numai bust cum o vedem în icoana împărătească de pe catapeteasmă şi în icoanele mobile, în genera, fie în întregime, cum apare pe bolta altarului, stând pe tron, încadrată de îngeri. Tipurile de icoane atribuite Sfântului Ev. Luca sunt: Hodighitria (Călăuzitoarea) şi Glycofilusa (Dulce-iubitoarea). În afară de acestea, care sunt cele mai răspândite şi mai cunoscute, mai sunt şi alte tipuri iconografice ale Sfintei Fecioare, ca cel aflat pe frescele din catacomba Priscilla (sec. II, Roma), numit Galactrofusa (Hrănitoarea cu lapte), care o înfăţişează pe Maica Domnului, alăptându-şi Pruncul. La Athos se află unele dintre cele mai vechi tipuri de pe iconostas: Panaghia Triherusa — Preasfânta cu trei mâini şi Eleusa — Milostiva. Reprezentarea iconografică a Maicii Domnului ilustrează şi momente din viaţa ei: Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică a Maicii Domnului şi Adormirea Maicii Domnului.
Pilda zilei
Apa învaţă viaţa corectă
Un sfânt de pe Muntele Athos a fost întrebat de ucenicii săi: „De-atâta timp stai aici pe malul râului şi te uiţi în apă. Ce vezi tu aici?”. Sfântul nu dădu niciun răspuns şi nu-şi întoarse privirea de la curentul apei pe care-l urmărea. În cele din urmă spuse: „Dumnezeu ne învaţă cum trebuie să trăim, dându-ne exemplul apei. Apa, unde curge, duce viaţă cu sine şi o împarte celor care au nevoie de ea. Este bună şi generoasă. Ştie să netezească denivelările terenurilor. Este dreaptă. Fără să ezite, cade de pe acoperişuri în adâncuri. Este curajoasă. Suprafaţa ei este netedă, dar poate forma valuri adânci. Este înţeleaptă. Rocile şi stâncile care îi stau în cale le ocoleşte. Ştie să suporte. Dar puterea sa blândă este la treabă ziua şi noaptea pentru a da la o parte obstacolele. Este perseverentă. Oricâte serpentine ar trebui să ia asupra ei, nu-şi pierde din vedere direcţia spre ţelul ei veşnic, spre mare. Este conştientă de scopul ei. Şi oricât de murdară devine, se străduieşte fără încetare să devină curată. Are putere să se reînnoiască. De aceea, spuse Sfântul, privesc în apă. Dumnezeu mă învaţă prin exempul ei viaţa corectă”.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
