Gândul zilei
,,Atunci când omul nu mai comunică cu Dumnezeu, prin rugăciune și o viață curată, Dumnezeu îi ,,vorbește” prin suferință și necazuri.”- Părintele Dumitru Stăniloae
Știai că?
Conform tradiției aducerea pruncilor în biserică, la patruzeci de zile de la nașterea lor, a rămas până astăzi. Astfel, mamele au îndatorirea morală să-și aducă pruncii în casa Domnului, moment în care lor li se citește o molitvă de curățire, iar copilașii sunt închinați la sfintele icoane. După ce-i însemnează pe mamă și pe fiu cu semnul sfintei cruci, preotul îi pune acesteia epitrahilul și mâna dreaptă pe cap, citește rugăciunile începătoare, troparul Întâmpinării Domnului, apoi cele cinci molitve din Aghiazmatar. În acel moment, mama ținându-și copilul la piept o simbolizează pe Maica Domnului cu Iisus în brațe în Templul din Ierusalim. Asemenea dreptului Simeon din Sfânta Scriptură, preotul ia pruncul în brațe și intră cu el în biserică, rostind: „Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă!”. Prin aceste cuvinte, pruncul este primit între aleșii lui Dumnezeu în calitate de catehumen. Ajuns în mijlocul bisericii, preotul rostește cu pruncul în brațe: „Te voi lăuda”, amintind astfel de cetele îngerești. Slujitorul îl închină apoi pe copil la icoanele împărătești. Pruncul de parte bărbătească este introdus spre închinare în Sfântul Altar, ca „jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu.” (Romani 12, 1). Ritualul se încheie cu imnul dreptului Simeon „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne…”. Copilul este așezat jos, în fața ușilor împărătești, de unde este luat de către mamă, după ce aceasta a făcut trei închinăciuni.
Pilda zilei
Eu stau la ușă și bat!
Într-o zi, într-o familie de oameni credincioși, tatăl obișnuia, ca în fiecare seară , să citească din scrierile Sfinților Părinți tuturor celor din casă adunați în jurul mesei. Tatăl deschise o carte și citi vorbele Mântuitorului :,, Iată, Eu stau la ușă și bat!”
Auzind acestea, copilul cel mai mic al casei s-a sculat repede și fiind încredințat că așa este precum citește tatăl, s-a dus spre ușă ca să deschidă. Tatăl i-a zis:
– Ce vrei să faci?
– Mă duc să-i deschid Domnului, a răspuns copilul. Dacă nu mă duc, El pleacă.
Toți ai casei s-au cutremurat de credința copilului.
Așa trebuie să ne grăbim și noi să deschidem ușa inimii noastre Celui ce spune fără încetare și cu dragoste : Eu stau la ușă și bat!
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
