Gândul zilei
„Orice amărăciune și supărare și mânie și izbucnire și defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.” (Efeseni 4, 31-32)
Știai că?
Canonul cel Mare este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcătuit din 9 cântări bogate, compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminica a perioadei Triodului. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se cântă pe glasul al 6-lea, muzica tristă și lină. Irmosul se cântă de doua ori, la începutul și la sfârșitul cântării. Rugăciunea „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă !” este însoțită de metanie mică și de semnul sfintei cruci. Canonul Sfântului Andrei Criteanu se citește pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, în zilele de luni, marți, miercuri și joi, la Pavecerniță, iar în întregime se citește joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Pavecerniță. Acest bogat și frumos canon este deodată meditație biblică și rugăciune de pocăință. Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un dialog al omului păcătos cu propria sa conștiință, luminată de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocăiește plânge că nu a urmat pilda luminoasă a drepților virtuoși, ci robia patimilor arătate în mulți păcătoși, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alții s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit. Rugăciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Domnului și Sfinților Apostoli arată, în general, legătura dintre pocăință și înviere, dintre vremea Postului și sărbătoarea Paștilor. „Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu aleși, aduceți acum rugăciunea lui Hristos, ca să trecem toți curgerea postului, săvârșind rugăciuni de umilință și săvârșind virtuți cu osârdie, ca în acest chip să ajungem să vedem Învierea cea slăvită a lui Hristos Dumnezeu, slavă și laudă aducând”. (Cântarea a 3-a, sedealna a 2-a). Maica Domnului, care a purtat în pântecele ei și pe brațele ei pe Hristos-Domnul arătându-L lumii, împreună cu Apostolii care au binevestit lumii pe Hristos arată aici taina însăși a Bisericii în care puterea și darul pocăinței devin pregătire și dor de înviere, arvună a vieții veșnice ca legătură de iubire a omului cu Dumnezeu. Mărturisirea și preamărirea Sfintei Treimi în Canonul cel Mare arată că pocăința creștină este taina refacerii comuniunii oamenilor cu Sfânta Treime. Botezați în numele Sfintei Treimi, creștinii reânoiesc taina botezului prin lacrimile pocăinței, mor pentru păcat și înviază sufletește pentru Hristos. Mărturisirea dreptei credințe prin doxologie se leagă strâns de redescoperirea dreptei viețuiri prin pocăință. Milostivirea Sfintei, celei de o ființă, de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi este temelia și puterea care face ca „ușile pocăinței „să devină cale către „porțile Împărăției cerurilor.”
Pilda zilei
Cele trei cuvinte
Odată, un călugăr pios, care dorea să-și îmbunătățească necontenit viața duhovnicească, căzu în adâncă rugăciune și ceru lui Dumnezeu să-i dea cuvânt de poruncă:
– Doamne, spune-mi ce trebuie să fac, pentru a-Ți împlini mai desăvârșit voia?
Avu atunci călugărul o vedenie în vis, așa. Văzu pe peretele chiliei lui în lumină de aur aceste trei cuvinte:
„Crede, împlinește, folosește”.
A doua zi, călugărul stătu la cugetare asupra acestor trei cuvinte prin care Dumnezeu îi răspundea la chemare.
Dar nu putea înțelege totul.
Atunci, în altă noapte, glasul lui Dumnezeu se făcu auzit duhului călugărului.
Zise așa: Crede tot ceea ce ți-am făcut cunoscut, împlinește toate poruncile ce ți-am dat și folosește toate mijloacele de sfințire pe care le-am statornicit pentru mântuirea ta.
Și de-atunci, călugărul acela duse o viață întru totul plăcută lui Dumnezeu.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
