Gândul zilei
Ziua Femeii
Ca soarele de primăvară, Sa-ți fie inima și sufletul mereu, Sa-ți fie glasul, sunet dulce de vioară, Sa ai o viață fericită și ușoară, Și să-ți zâmbească zilnic Dumnezeu.
Ca ghiocelul plin de gingășie, Să-ți fie ‘mbrățișarea neîncetat, În dimineți, să strălucești cu bucurie, Sa fii în lume-o mărturie, vie, A dragostei, cu care Dumnezeu te-a înzestrat.
Ca stelele, pe bolta albastră…o scânteie, Veghind asupra noastră zi de zi, Muza iubirii, în milioane de condeie, Sa fii întotdeauna, unica… FEMEIE E cel mai sfânt și minunat ce poți sa fii! – Marius Alexandru
Știai că?
Sfeștania este denumirea populară pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfințirea cea mică a apei. Ea se săvârșește de către preot în biserici sau în casele credincioșilor cu diferite prilejuri. Slujba propriu-zisă cuprinde rugăciunile de sfințire a apei, stropirea cu apă sfințită a celor prezenți și a întregii case, precum și rugăciuni pentru ocrotirea și binele casei și pentru sănătatea trupească și sufletească a celor ce locuiesc în ea. Sfeștania este pentru casă ceea ce este spovedania pentru om. Dacă prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor și dezlegarea acestora de către preot, omul se curățește, își curățește sufletul, își împrospătează harul primit la botez, tot așa prin stropirea cu apă sfințită și prin rugăciunile speciale ale preotului, casa sfințită la început se curățește de tot răul și de toată lucrarea cea rea, datorate fie păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori sau duhurilor celor rele. Casele ar trebui să se sfințescă chiar de la începutul locuirii în ele sau după ce s-au făcut reparații și înnoiri. După aceea, periodic, bunii creștini cheamă preotul în casele lor, pentru a săvârși slujba Agheasmei mici și pentru a aduce prospețime, pace și bucurie duhovnicească. Sfeștania poate fi săvârșită ori de câte ori credinciosul o cere, iar dacă nu se poate mai des, se săvârșește cel puțin o dată pe an. Mai în toate părțile se obișnuiește ca această sfeștanie anuală să se facă în Postul Mare care premerge sărbătoarea Sfintelor Paști. Cei mai mulți dintre credincioși solicită săvârșirea acestei sfeștanii în luna martie. Singura explicație a acestei preferințe este legată de faptul că, indiferent când sunt Sfintele Paști, luna martie este cuprinsă în Postul Mare. Deci, nu luna martie în sine este o lună în care este bine să se facă sfeștanie, ci Postul Mare este o perioadă potrivită pentru această slujbă în casă. Credinciosul trebuie să pregătească o masă orientată spre răsărit, pe care se vor așeza un vas cu apă proaspătă; cel puțin o lumânare aprinsă; o icoană (dacă masa nu se află în fața icoanei din casă); un pomelnic cu cei ce locuiesc în casă și cu cei pe care gazda dorește să-i pomenească la rugăciune (vii); un vas mic cu ulei și un bețișor cu vată (dacă se face pentru prima dată sfințirea casei). Se mai pot puse pe masă o pâine, puțin untdelemn și puțin vin, simbolizând roadele pământului date de Dumnezeu spre hrana noastră, pentru a fi binecuvântate. Preotul va sta în fața mesei, iar credincioșii vor sta în spatele preotului, așa cum stăm și la biserică, toți cu fața spre răsărit. Ușile casei vor fi deschise pentru a permite accesul preotului în fiecare cameră. După sfințirea apei, gazda este îndemnată să ia vasul cu aghiasmă și să meargă împreună cu preotul în fiecare încăpere, ținând vasul la îndemână pentru ca busuiocul să fie permanent înmuiat. Aghiasma rămasă se strecoară de resturile de busuioc și se păstrează într-o sticlă curată spre consum dimineața, pe nemâncate și spre stropirea casei de către credincioși.
Pilda zilei
Pânza și sufletul
Un preot se plimba pe malul unui râu.
La un loc, întâlni pe o credincioasă de-a lui, spălând în râu și o întrebă:
– „Ce ai înțeles, femeie, din propovăduirea mea de duminica trecută?”
Femeia răspunse sincer:
– „N-aș putea lămuri…”
Preotul se mâhni și-i zise:
– „Atunci am vorbit zadarnic pentru d-ta…”
Femeia, care era o bună credincioasă, îi răspunse, arătând pânza ce o spăla:
– „Pânza pe care apa o face așa de curată, știe ea ceva de apă? De ajuns că apa trece prin ea și-o face albă… Așa și cu predica sfinției tale … De ajuns că trece prin sufletul meu și îl curăță …
Preotul se înveseli și lăudă pe femeia credincioasă.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
