Gândul zilei
„Intrarea Domnului în Ierusalim este singurul moment din viața Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deși nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, și nu avea nici pază de oști pământești.” – Părintele Ilie Cleopa, în vol. Predici la Praznice Împărătești.
Știai că?
Floriile floralia sau florilia sărbătoarea florilor) Duminica Floriilor sau Duminica Stălpărilor (lat. Dominica in palmis, este, în cursul anului bisericesc, prima sărbătoare împărătească cu dată schimbătoare, fiind legată de data Paştelui. Ea se celebrează cu o săptămână înainte de Paşti, amintind intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalin, înainte de Patimile Sale (Matei 21; Ioan 12). Sărbătoare de origine ierusalimiteană, e menţionată abia în sec. IV de pelerina Egeria sau Eutheria, care a asistat la sărbătorirea acestei zile în Ierusalim şi descrie chipul în care se săvârşea suljba. În vechime, Duminica Floriilor era începutul săptămânii Patimilor numită şi săptămâna Paştilor. Se mai numea şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez. Egeria arată obiceiul de a se împărţi în biserici ramuri de salcie, care se binecuvântau de preoţi, obicei rămas până azi în bisericile creştine, în amintirea ramurilor de finic şi măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Creştinii poartă ramuri verzi şi în amintirea biruinţei vieţii împotriva morţii, prin învierea lui Lazăr de către Hristos, în sâmbăta Floriilor.
Pilda zilei
Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său:
– Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întai, ce este cel mai important ?
– O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepti să crească ? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară ele ?
– Nu, părinte, trebuie să le ud …- Dar dacă le uzi şi atât, vor creşte ele mari si frumoase ?
– Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni …
– Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele sa crească ?
– În nici un caz, părinte, atunci toata munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte
niciodată.
– Acum ai inţeles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunatatea, cumpătarea, omenia … Noi, insă, trebuie să avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe. Ce trebuie sa facem pentru toate acestea ? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă rădacini în suflet, să veghem mereu…
Citește și: Tradiții si obiceiuri de Florii
