Gândul zilei
„Am primit poruncă de la Hristos, Viața noastră, să iubim pe toți oamenii. Suprema formă de iubire e să dorești mântuirea tuturor și să le arăți Adevărul dacă sunt în întunericul minciunii!”- Părintele Ioan Istrati
Știai că?
Icoanele mariale sunt icoanele ce o înfăţişează pe Sfânta Fecioară Maria. Tradiţia atribue Sfântului Evanghelist Luca primele reprezentări iconografice ale Maicii Domnului. Originalele lor nu s-au păstrat, dar se crede că ele au servit ca prototipuri pentru iconografia marială. Maica Domnului a fost reprezentată şi singură ca Orantă, rugându-se pentru oameni (așa cum apare în icoana Deisis), dar cel mai frecvent este înfăţişată ca Maica lui Dumnezeu cu Pruncul în braţe ( Ipsotitera ) fie numai bust cum o vedem în icoana împărătească de pe catapeteasmă şi în icoanele mobile, în genera, fie în întregime, cum apare pe bolta altarului, stând pe tron, încadrată de îngeri. Tipurile de icoane atribuite Sfântului Ev. Luca sunt: Hodighitria (Călăuzitoarea) şi Glycofilusa (Dulce-iubitoarea). În afară de acestea, care sunt cele mai răspândite şi mai cunoscute, mai sunt şi alte tipuri iconografice ale Sfintei Fecioare, ca cel aflat pe frescele din catacomba Priscilla (sec. II, Roma), numit Galactrofusa (Hrănitoarea cu lapte), care o înfăţişează pe Maica Domnului, alăptându-şi Pruncul. La Athos se află unele dintre cele mai vechi tipuri de pe iconostas: Panaghia Triherusa — Preasfânta cu trei mâini şi Eleusa — Milostiva. Reprezentarea iconografică a Maicii Domnului ilustrează şi momente din viaţa ei: Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică a Maicii Domnului şi Adormirea Maicii Domnului.
Pilda zilei
VOI SĂ NU JIGNIȚI PE NIMENI. CÂND SUNTEȚI JIGNIȚI, SMERIȚI-VĂ ȘI RĂBDAȚI ÎN LINIȘTE
Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, suntem gata să-l luăm de gât pe cel ce ne-a jignit: ochii aruncă scântei, faţa ni se schimonoseşte de mânie şi devine respingătoare pentru toţi cei care ne văd; mişcările devin dizgraţioase, bruşte, mâinile şi picioarele tind să înhaţe, tind să lovească; limba revarsă neînfrânată hule asupra celui ce ne jigneşte.
Oare aşa Se purta Hristos când îl huleau, când îl vorbeau de rău, când îl jigneau?
Nu, nicidecum; noi nu urmăm pilda lui Hristos, ci ne purtăm cum ne învaţă dracii – dracii iuţimii (enervării) şi ai mâniei, fiindcă cine dintre noi este slobod de iuţime şi de mânie, cine primeşte jignirile cu linişte şi seninătate?
Dacă ne-am vedea atunci când ne înviforează mânia, când revărsăm blesteme, cum ne-am mai rușina de noi înșine! Vedeţi, toţi oamenii care sunt martorii enervării şi ai mâniei noastre, care aud înjurăturile şi blestemele noastre, ne găsesc urâţi şi respingători, dar noi nu ne dăm seama.
Ei bine, dacă nu putem să ne vedem, măcar atunci când vedem pe cineva care se mânie, se ceartă, înjură, se bate, în loc să-l osândim, mai bine să ne închipuim că suntem în locul lui şi să ne gândim: „Nu cumva şi eu arăt la fel de urât când mă mânii, mă cert şi răspund cu ocări la ocări?” Şi de atunci înainte ne va fi ruşine să ne certăm, să ne mâniem, să ocăram şi să ne batem.
Dar cum răspundeau la jigniri toţi drepţii şi sfinţii? Când erau ocărâţi şi defăimaţi, când erau clevetiţi, ei îşi păstrau liniştea. De ce? Fiindcă se simţeau nevinovaţi – iar dacă se simţeau nevinovaţi, pentru ce să se enerveze?
Voi să nu jigniţi pe nimeni. Când sunteţi jigniţi, smeriţi-vă şi răbdaţi în linişte. Gândiţi-vă că cel ce vă jigneşte are dreptate, fiindcă în multe privinţe suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, am făcut multe lucruri rele, pentru care am şi meritat pedeapsă.
Chiar dacă jignirea nu este pe potriva păcatelor pe care le-am săvârşit, plecaţi-vă capul şi ziceţi: „Dumnezeule! Păcătos sunt şi vrednic de toate jignirile”. Şi se va linişti inima voastră, şi se va linişti şi cel ce vă jigneşte.
(Sfântul Luca al Crimeei)
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
