Gândul zilei
„Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat“. – Sfântul și Dreptul Iov în faţa oricărei lovituri a sorţii.
Știai că?
Tropar (gr. τὸ τροπάριον – to troparion, de la gr. ὁ τρόπος – o tropos = mod, fel, chip, pentru că preaslăveşte felul vieţii unui sfânt, sau de la gr. τὸ τρόπαιον – to tropaion = trofeu, biruinţă, pentru că preaslăveşte biruinţa sfinţilor asupra diavolului sau a patimilor) sau stihiră
Troparul este forma cea mai veche şi fundamentală a poeziei imnografice liturgice. În limba greacă, troparul respectă, ca formă, legile compoziţiei poetice (ritm, rimă, număr de silabe); prin traducerea în limba română, este redat în proză, respectându-se fondul, în dauna formei. Denumirea de tropar se dă azi unor compoziţii imnografice izolate, care prezintă pe scurt şi cântă chipul sau icoana vieţii unui sfânt (unor sfinţi), ori descriu sensul şi importanţa unui eveniment din viaţa Mântuitorului sau din istoria sfântă a mântuirii, care se comemorează în principalele sărbători din cursul anului bisericesc. Aceste tropare se cântă la sfârşitul Utreniei, Vecerniei, la Liturghie, la vohodul mic, la slujba Ceasurilor. În cărţile de slujbă de azi, aceste tropare se numesc gr. τὰ ἀρολυτίκια -apolitikia, adică tropare finale (de încheiere), pentru că se cântă, de regulă, înainte de apolisul (gr. ἀρόλυσις, ἡ -apolisis = sfârşit) slujbei Vecerniei şi Utreniei. Tot tropare, în sens mai larg, sunt numite acele compoziţii (care în limba greacă au formă de strofe în versuri fie izolate, fie grupate în serie) care se cântă sau se citesc în rânduiala unor slujbe (la începutul Aghiazmei mici: „Ceea ce ai primit bucurie prin înger…“). Tropare sunt şi acele compoziţii imonografice în formă de strofe, grupate în serie şi numite în cărţile de ritual stihiri, care se cântă la Vecernie (la „Doamne, strigat-am…“) şi la Utrenie (la „Toată suflarea…“), la Liturghie (la „Fericiri“) sau în rânduiala unora dintre Sfintele Taine şi ierurgii. Cele mai vechi tropare (stihiri) intrate în uzul liturgic sunt din sec. V: stihiril (troparele)numite anatoliceşti (atribuite imnografului Anatolie, patriarh al Constantinopolului), care se cântă la Vecernie şi Laude, care preamăresc patimile, pogorârea la iad şi învierea Mântuitorului, urmărind combaterea ereticilor nestorieni şi eutihieni; troparul „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te…“ (glas V), care se cântă la Litie, şi e atribuit Sfântului Chiril al Alexandriei; troparele Născătoarei de Dumnezeu, ale celor opt glasuri. Tot tropare sau stihiri izolate sunt şi acele scurte unităţi imnografice (din Minee) numite idiomele, automele, podobii, ipacoi, sedelne, antifoanele, treptele antifoanelor, svetilnele sau luminândele, numite şi voscresne sau mânecânde.
Pilda zilei
Amândoi ascultă
Un bătrân stătea ore în şir nemişcat în colţul bisericii. La un moment dat îngrijitorul bisericii l-a întrebat ce îi spune Dumnezeu.
– Dumnezeu nu spune nimic. Doar ascultă, a urmat răspunsul.
– Bine, atunci, ce îi spui tu Lui?
– Nici eu nu spun nimic. Doar ascult.
