Gândul zilei
„Alergau oamenii de toate vârstele şi rânduiala, străinii şi nemernicii, creştinii şi cei de altă credinţă şi toţi cu o gură şi printr-un glas preamăreau pe Iisus Hristos Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Dumnezeu adevărat din Dumnezeul Cel adevărat, pe Făcătorul minunilor celor mari” – Patriarhul Ierusalimului Chiril, (Vieţile Sfinţilor).
Știai că?
Simbolul Sfintei Cruci
Semnul Crucii se face prin unirea degetului mare cu primele degete de la mâna dreaptă și prin strângerea celorlalte două în palmă. Unirea degetului mare cu primele degete de la mâna dreaptă exprimă învățătura despre Sfânta Treime. Prin alipirea celorlalte două degete în palmă, rezumăm învățătura despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Inelarul și degetul mic alipite ni-L descoperă pe Hristos, cunoscut în două firi: omenească și dumnezeiască.
Rostim „În numele Tatălui” și ne însemnăm la frunte; „și al Fiului” și ne însemnăm la piept; „și al Sfântului Duh”, însemnând, de la dreapta la stânga, cei doi umeri; „Amin” – lăsând mâna jos. Mâna care coboară de la frunte semnifică pogorârea Domnului din cer pentru noi. Prin atingerea frunții, a pieptului și a umerilor mărturisim că ne încredințăm mintea, inima și puterea noastră Sfintei Cruci.
Pilda zilei
Greutatea Crucii (Miride pentru suflet)
Există o istorioară în care o femeie istovită din cauza greutăţii crucii pe care o avea de purtat se roagă să i se dea o altă cruce, convinsă fiind că, oricare i s-ar da, ar fi mai uşoară. Femeia a adormit, visându-se în mijlocul unei mulţimi de cruci, de diferite aspecte şi mărimi, culcate la pământ. I-a atras atenţia una dintre ele: era o cruce nu prea mare, cu margini aurite, împodobită cu pietre preţioase. “Iată, îşi va fi spus în sine, o cruce pe care îmi va fi uşor să o port!” Dar, îndată ce a ridicat-o, crucea a prins a o apăsa cu o greutate neobişnuită, aurul şi pietrele preţioase sclipeau de-ţi luau ochii, dar o greutate era de neînchipuit, cu neputinţă de purtat. Alături se afla o altă cruce, împodobită cu flori. “De bună seamă că asta a fost făcută taman pentru mine!” a exclamat femeia, grăbindu-se să ia crucea de jos. Dar, ridicând-o, toate florile s-au prefăcut în spini, care i s-au înfipt, dureros, în carne. În sfârşit, a găsit o cruce simplă, fără nici o podoabă. Ea nu se remarcă nici prin formă deosebită, nici prin aplicaţii bogate, dar pe care era scris cuvântul Iubire. Ridicând-o, a putut să o poarte să să se convingă că era cea mai uşoară din toate câte încercase până atunci. S-a mai întâmplat ceva: şi-a dat seama că, crucea era cea pe care o purtase până atunci şi care i se păruse grea.
