Rugăciunea zilei
Rugăciune de mare ajutor pentru apărarea de primejdii și îndepartarea relelor
„Strălucit voievod al adevăratei Oşti a Împăratului Ceresc ai ajuns, Fericite Teodor, purtătorule de biruinţă; că înţelepţeşte te-ai luptat cu armele credinţei şi mulţimile demonilor le-ai biruit şi adevărat biruitor te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim. Cu fapta şi cu cuvântul încredinţând numirea ta de dar al lui Dumnezeu, în dar împărţeşti daruri celor ce au nevoie; că tot darul desăvârşit care se pogoară de sus, de la Tatăl primindu-l, îmbogăţeşti pe toţi cei ce te cinstesc pe tine. Toată Dumnezeiasca armă luând şi înşelăciunea surpând, pe îngeri i-ai îndemnat să laude nevointele tale. Că aprinzându-ţi mintea de Dumnezeiasca Dragoste, toate relele bărbăteşte ai înfruntat. Drept aceea potrivit cu numele tău, dăruieşti Dumnezeieşti daruri celor ce cer de la tine, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mucenice Teodor. Pentru aceasta strigăm către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Amin!”
Știai că?
În ortodoxie, icoana este o reprezentare a unui personaj sfânt (Iisus Hristos, Sfânta Treime, Maica Domnului, îngeri sau diverşi sfinţi), a unui eveniment important (sărbătoare) sau unui adevăr, principiu sau învăţături de credinţă. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este considerat fondatorul iconografiei creştine, istoria bisericească menţionând că el pictează primele icoane creştine, cele ale Maicii Domnului şi ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cel mai cunoscut părinte al Bisericii care teoretizase problema venerării icoanelor a fost Leontius de Neapole, în secolul al XVII-lea. Leontius nu credea că prin închinarea la icoane creştinii încălcau porunca Domnului. Credincioşii slăveau persoana care era reprezentată artistic, şi nu piatra, lemnul sau pictura. În consecinţă, prin intermediul icoanelor, Dumnezeu era venerat, nu idolatrizat. Leontius de Neapole susţinea că icoanele erau “cărţi deschise care ne amintesc de Dumnezeu”. În zilele noastre, ori de câte ori caută alinare sau când le este greu, creștinii se roagă și se închină la icoane, știind în sufletul lor că în rugăciune stă mântuirea. Mulți dintre noi păstrează în casă o icoană de suflet la care ne închinăm și rostim rugăciuni când simțim nevoia.
Pilda zilei
Icoana
Într-o zi, casa unui credincios fu călcată de hoţi, dar, ciudat: hoţul nu luă nimic. Toată casa fusese răsturnată pe dos, – hoţul ar fi putut lua bani şi alte obiecte – şi cu toate acestea, nu luase nimic. Şi doar ar fi putut lucra în voie, întrucât nu era nimeni acasă.
Credinciosul îşi zise: „M-a păzit Dumnezeu” şi şi-a căutat de treabă.
După o bucată de vreme însă, el primi o scrisoare de la un străin, care zicea aşa:
„Eu sunt acela care am vrut să jefuiesc casa dumitale. Am căutat peste tot – am spart sertarele şi am răvăşit toată casa. Eram gata să iau cu mine lucruri şi bani, când am dat cu ochii de icoană. Atunci, s-a petrecut ceva cu mine. Mi-am adus aminte cum în copilărie mă ducea mama la icoană şi mă punea să mă închin. Şi n-am mai putut să fur. Am fugit ruşinat – şi de atunci, răscumpăr necontenit. Te rog şi pe domnia ta să mă ierţi.”
Credinciosul a zis nevestei sale:
– „Vezi ce putere au amintirile religioase din copilărie – şi ce tainică tărie poartă cu ele icoanele?!”
Şi amândoi au mulţumit lui Dumnezeu pentru toate.
Sursa: Realitatea Spirituala
