Gândul zilei
„Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas. De aceea rugăciunea noastră trebuie să fie continuă: dimineaţa mulţumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta al nostru n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara, la fel, mulţumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.”- Pr. Gheorghe Calciu – Cuvinte vii
Știai că?
Paraclet este numit Duhul Sfânt, Mângâietorul de care vorbeşte Mântuitorul în cuvântarea de la ultima Cină pascală pe care o ia cu ucenicii înainte de patimile, moartea şi învierea Sa: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14, 26). Paraclet este însuşi Duhul lui Dumnezeu: „Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine“ (Ioan 15, 26). Acest atribut s-a dat lui Dumnezeu însuşi, când Apostolul Pavel îl numeşte Dumnezeul mângâierii: „Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi“ (II Corinteni 1,3-4).
Pilda zilei
Pasărea-muscă şi vulturul
Pasărea-muscă, cea mai mică dintre toate pasările, voia într-o zi să se ridice către soare. Începu să bată din micile ei aripioare, dar sporul ei era neînsemnat. Văzându-şi neputinţa, fu cuprinsă de întristare. Încercă din nou, dar nu izbuti…
Şi cu cât nu putea să se înalţe, cu atât mai tare era cuprinsă de întristare.
Văzându-i neputinţa, un vultur îi zise:
– „Dacă vrei să ajungi pe piscurile cele înalte, de unde poţi vedea toată frumuseţea soarelui, urcă-te pe spinarea mea, şi eu te voi purta în înălţime.” Pasărea – muscă primi – şi aşezându-se pe spinarea vulturului, se lăsă în voia lui.
Bătând cu putere din aripile lui mari, vulturul o duse acolo unde cu aripioarele ei slabe nu putea ajunge.
Aşa este şi cu pasărea sufletului nostru…
Ca să ajungem pe înălţimile de unde putem vedea frumuseţile cerului şi către care nu ne pot duce slabele noastre aripioare sufleteşti, avem nevoie de aripele cele mari şi puternice ale Duhului Sfânt.
Sursa: Realitatea Spirituala
