Gândul zilei
„Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea. Dacă, de pildă, o oarecare femeie îşi bate joc de altă ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blestemă, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adică atunci când fac rău cuiva, şi acela mă blestemă, se prind blestemele lui. Îngăduie Dumnezeu şi se prind, precum de pildă îngăduie că unul să omoare pe altcineva. Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel ce l-a rostit.
-Și cum se slobozește cineva de blestem?
– Prin pocăință și spovedanie. Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovați, dar care, atunci când au înțeles că au fost blestemați, s-au pocăit, s-au spovedit și s-au îndepărtat. Dacă cel ce a fost vinovat spune: „Dumnezeule, am făcut asta și asta, iartă-mă”, și se spovedește cu durere și sinceritate, atunci Dumnezeu îl va ierta. El este Dumnezeu.
– Este pedepsit numai acela care primeşte blestemul sau şi acela ce îl spune?
– Cel ce primeşte blestemul se chinuieşte în viaţa această. Iar cel ce a blestemat se chinuieşte și în viaţa această şi se va chinui şi în cealaltă, pentru că va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaş, dacă nu se va pocăi şi spovedi. Pentru că, să zicem, poate cineva să te necăjească, însă tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca şi cum ai lua pistolul şi l-ai omorî. Cu ce drept faci asta?
Orice ți-ar fi făcut celălalt, nu ai dreptul să-l omorî. Că să ajungă să blesteme cineva, înseamnă că are răutate. Cineva blestemă atunci când o spune cu patimă, cu înverşunare. Blestemul când vine de la omul care are dreptate are mare putere; mai ales blestemul văduvei.” – Sfântul Paisie Aghioritul.
Știai că?
Copilul care poartă numele unui sfânt primește de la acesta ajutor și binecuvântare. În viețile sfinților se poate observa că vocația lor a fost influențată, cel mai adesea, de o persoană sfântă care s-a aflat în preajma lor și pe care ei au văzut-o rugându-se. Sfântul Ioan Gură de Aur îndemna pe părinți să pună copilului nou-născut numele unei persoane sfinte, pentru ca o viață sfântă să fie model și exemplu pentru el. În viețile sfinților se poate observa că vocația lor a fost influențată, cel mai adesea, de o persoană sfântă care s-a aflat în preajma lor și pe care ei au văzut-o rugându-se. Fără explicații, copilul își însușește rugăciunea ca pe o activitate naturală și fără a avea nevoie de argumente logice, el simte prezența lui Dumnezeu. – (Familia creștină, azi, Editura Trinitas, Iași, 1995, p. 155)
Pilda zilei
Acestea toate și mai mari decât acestea am făcut eu!
O femeie căuta odată să se spovedească. A mers la un preot care auzind-i păcatele și-a pus mâna-n cap!
-Du-te de la mine femeie!!!
A mers apoi la alt preot care ,la fel a rămas uimit și i-a spus: niciodată să nu mai vii la mine,că ce-am auzit de la tine m-a smintit!
A mai încercat la fel,la alt preot care nelăsându-o să zică toate până la capăt, a repezit-o și i-a spus: du-te în altă parte și te spovedește!
Femeia îngândurată cu gând de îndreptare a plecat… Se întâlni pe cale cu un prieten și i-a povestit tot!
Prietenul o sfătui:
Du-te la cutare părinte că el te va asculta și te va dezlega!
Femeia descumpănită îi zice:
Nu mă duc nu mai am încredere în preoți!
După o muncă de lămurire cu sine , după vreo 6 luni de zile se încumetă și se duce la acel preot!
Începe să se spovedească să-și spună păcatele rând pe rând, deja avea această rutină cumva!
La fiecare păcat preotul îi răspundea:
„Hei,stai liniștită draga mea,eu am făcut și mai mari ca acestea!”
Apoi la fel la fiecare păcat preotul se smerea și-i spunea:
„Acestea și mai mari decât acestea am făcut eu!”
Așa-încât femeia încet-încet și-a mărturisit toate păcatele fără rușine!
A plecat dezlegată și parcă zbura,așa era de ușoară!
Se duce la prietenul ei și-i zise:
-M-ai trimis la un preot mai păcătos ca mine!!!
Dar prietenul îi răspunde:
-Acest om, preot e în manastire de la 6 ani. A rămas orfan deoarece parinții și frații au murit în război și a crescut în mănastire. Nu a cunoscut plăcerile lumii. Are o vârstă înaintată în suferință și înțelege inima omului ascultându-i spovada și asumându- si el , primul , greșala. El te-a făcut doar să-i spui păcatele tale,că el nu a greșit niciodată cu nimic nimănui !
El este duhovnicul meu bun care m- a readus atunci de la sinucidere la viață. El m-a invățat să iert și să mă iert !
Atunci femeia și-a dat seama că pocăința ei a fost primită înaintea lui Dumnezeu prin acel duhovnic. – ( text primit de Preotul Gabriel Drug din Protoieria Onești)
„Tot ce faceți sa faceti cu dragoste pentru că dragostea este comoara tuturor faptelor celor bune.”- (Părintele Paisie Olaru)
Sursa: Realitatea Spirituala
