Știai că?
Acoperămintele sunt obiecte sfinte (de cult), ca nişte văluri mici, pătrate, făcute din acelaşi material din care se confecţionează veşmintele liturgice; ele servesc la acoperirea vaselor sfinte şi sunt în număr de 3: un văl pentru disc, altul pentru potir şi al treilea, mai mare, numit Aer, pentru acoperirea ambelor vase sfinte (discul şi potirul) care se folosesc în săvârşirea liturghiei în cultul ortodox. Simbolizează piatra pusă pe mormântul Domnului. Numele de aer îl purta şi bucata de pânză cu care se învelea Sfânta Evanghelie (sec. X-XIII), când se ieşea la Vohodul de la sfârşitul slujbei din Vinerea Patimilor. Locul acestui aer l-a luat mai târziu Epitaful. Originea acoperămintelor e legată de şerveţelele simple pe care le foloseau creştinii în primele veacuri la acoperirea Darurilor (pâinea şi vinul pentru Sfânta Euharistie), spre a le feri de profanare prin atingerea lor de către laici sau prin căderea insectelor. Acoperămintele au luat forma lor de azi numai după ce pâinea euharistică avea să se întrebuinţeze sub forma actuală de Agneţ (sec. VIII). Pe fiecare acoperământ se brodează un motiv sfânt sau cel puţin semnul Sfintei Cruci (Liturgică generală, Bucureşti, ed. a II-a. 1993, p. 507).
Pilda zilei
„Nu pot … ”
Un soldat avea prostul obicei să înjure.
Într-o zi, stând de vorbă cu preotul regimentului, soldatul îi zise:
– „M-aş lăsa de înjurătură, dar nu pot.” Preotul îl luă cu sine în oraş şi-i zise:
– Îţi dau o sută de lei, dacă tot timpul cât vei fi cu mine nu vei înjura.
Şi vreme de două ceasuri, ei se plimbară prin oraş. Soldatul se ţinu de făgăduială şi preotul îi dădu suta de lei.
Când se despărţiră, preotul îi zise:
– Tu, prietene, mi-ai spus că nu poţi să te laşi de înjurătură pentru nimic în lume. Şi iată, văd că numai pentru o sută de lei ai putut să nu înjuri două ceasuri. Atunci, cu şi mai mare înlesnire te vei lăsa de această rea apucătură, când vei şti că pentru această faptă bună, vei căpăta o răsplată neînchipuit mai mare şi mai frumoasă de la Durmnezeu!?
Şi de-atunci, soldatul acela n-a mai înjurat.
Sursa: Realitatea Spirituala
