Pilda zilei
Lacrimile Sfântului Andrei
Se spune că Sfântul Andrei a intrat într-o biserică și vede când se împărtășesc oamenii la Sfântul Potir. Fiind nebun pentru Hristos căuta ceva mult mai de finețe în lucrarea euharistică. Și vede că preotul iese cu potirul în fața sfințiților credincioși și spune așa: „Sfintele sfinților, cu frică și cu dragoste să vă apropiați,”Și oamenii își aprind liniștiți lumânările, fac un șir lung și se apropie de Sfântul Potir și încep să primească dumnezeieștile, preacuratele, nemuritoarele Taine ale lui Hristos, Trupul cinstit și sângele scump a lui Hristos. La unul îi strălucește fața ca soarele, la unul rămâne galbenă ca o lumină, la unul fața rămâne normală, la unul fața se întunecă, la unul fața se schimonosește, unii se împărtășesc și nu au cap, preotul duce lingurița și nu se vede cine înghite, iar la unii sfântul observă cum un porumbel mititel zboară din linguriță și pleacă, iar cel ce primește ia doar pâinea și vin.” Stă mult și se miră, iese afară din biserică, se pune la ușa bisericii și începe din nou să plângă: „Doamne, ce este aceasta?”. Și vine îngerul lui Dumenzeu și spune așa: „Andrei, nu te întrista, asta este starea oamenilor. Pe cei pe care i-ai văzut că strălucesc cu fețele atunci când primesc Euharistia, aceia sunt plăcuții lui Dumnezeu, despre care spune în Scripturi și găsim scris chiar în acatistul Acoperământul Maicii Domnului: „Bucură-te ceea ce ocrotești în mijlocul lumii, neștiuți de nimeni pe cei iubiți de Dumnezeu”. Cei ce aveau lumina așa mai opală și ștearsă, erau cei care se străduiau cu deosebită râvnă spre cele duhovnicești cu dorință de mântuire. Deci nu erau desăvârșiți, erau în lucrare. Cei care aveau fețele normale sunt creștinii obișnuiți, care fac cele de obișnuință ale credinței, dar nu sunt preocupați îndeosebi pentru sufletul lor, ci se rătăcesc și în cele lumești, în grija de zile, în grija de casă, de copii, de serviciu, de familie. Cei pe care i-ai văzut întunecați la față sunt invidioșii, răutăcioșii și făcătorii de rele. Cei pe care i-ai văzut schimonosiți la față sunt cei chinuiți de patimi urâte și groaznice, pe care nu le mărturisesc. Iar cei pe care i-ai văzut fără cap sunt cei care nu cred în Dumnezeu și o fac din formalism, iar unde ai văzut că Duhul Sfânt zboară ca un porumbel din lingură sunt cei care primesc pâine și vin, nici măcar crezând în mintea lor că acolo este cinstitul Trup și Sânge, ci se împărtășesc că așa-i obiceiul.” – Povestit de părintele Calistrat Chifan.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Andrei
*În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun, cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.
*Tot în noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că aceşti oameni vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie, omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace. Acestea pot fi însă protejate şi cu ajutorul unor cruci confecţionate din ceară de albine.
*Până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.
* Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul bărbatului să le apară în vis. În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se aşază între două oglinzi, cu o lumânare în mână.
*Se spune că în multe locuri, gospodinele atârnă cununi de usturoi ori ung porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele.
*Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va veni ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului (după ce, în prealabil, usturoiul a fost sfinţit la biserică şi păstrat la icoană).
*Ca mijloace de protecţie se mai folosesc firimituri de pâine împrăştiate în curte pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare şi candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfinţit şi în apă agheasmă.
*De asemenea, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafaţă de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.
Ziua Sfântului Andrei marchează debutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, şi se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.
Sursa: Realitatea Spirituala
