Pilda zilei
Ajunul Crăciunului
De mult, în ajunul Crăciunului, Dumnezeu a coborât pe pământ împreună cu Sfântul Petru, pentru a vedea cum se pregătesc oamenii să întâmpine Sărbătoarea Naşterii Domnului.
Prima dată au mers la casa unui om bogat. De cum au intrat în curte începuse să se simtă miros de cozonac, friptură, sarmale şi alte bunătăţi care sunt pregătite de Crăciun. Au bătut la uşă şi, când a ieşit bogatul i-au spus:
– Omule bun, suntem doi călători obosiţi şi îngheţaţi. Te rugăm, lasă-ne să înnoptăm la tine şi, dacă s-ar putea, să ne dai si nouă o coajă de pâine ţi-am fi foarte recunoscători, că n-am mâncat nimic toată ziua. Auzind bogatul ce au avut de spus călătorii, le-a răspuns:
-Îmi pare rău, dar aştept nişte invitaţi în seara aceasta. Nu am nici unde să vă culc, nici ce să vă dau de mâncare. Mergeţi la casa de alături, acolo o să găsiţi de toate. Şi spunând acestea, a închis uşa râzând.
Alături locuia o femeie văduvă împreună cu cei doi copilaşi ai săi. Dumnezeu şi Sântul Petru, deşi ştiau, s-au dus să o încerce şi pe femeie. I-au bătut în uşă şi i-au spus ce îi spusese şi bogatului. Spre surprinderea lor, femeia le-a răspuns că îi lasă să înnopteze la ea:
– Puteţi rămâne peste noapte aici dar, de mâncare nici pentru copilaşii mei nu am nimic.
Când au intrat cei doi călători, au văzut copiii plângând de foame, căci nu mâncaseră nimic toată ziua. După câtva timp, femeia s-a hotărât să meargă la vecinul cel bogat pentru a-i cere puţină mâncare pentru copilaşi. Evident, şi ea a primit acelaşi răspuns. La întoarcere, a trecut pe lângă grajdurile bogatului şi a adunat de pe jos câteva baligi, le-a pus în sort si a plecat spre casă. Când a intrat copiii au sărit bucuroşi din pat strigând:
– Mami, mami, ne-ai adus de mâncare?
Plângând în suflet, femeia le-a răspuns:
– Culcaţi-vă liniştiţi, că v-am adus mâncare. Mâine, de Crăciun, o să aveţi ce să mâncaţi.
Auzind aceasta, copiii s-au culcat fericiţi, însă mama şi cei doi călători ştiau adevărul. Pentru a nu-şi da seama copilaşii, femeia a pus baligile în cuptor.
După puţin timp, nu mică i-a fost mirarea când Dumnezeu i-a zis:
– Haide femeie, deschide cuptorul şi scoate mâncarea, că de acum s-o fi făcut.
– De ce vă bateţi joc de mine? Parcă domniile voastre nu ştiţi ce am pus în cuptor… spuse femeia plângând.
-Nu auzi ce ţi-am spus? Deschide! insistă Dumnezeu.
De gura străinului, femeia a deschis cuptorul, şi nu mică i-a fost mirarea când a văzut tot felul de bunătăţi înăuntru, la fel ca pe vremea când trăia bărbatul ei. În acel moment şi-a dat seama cine sunt străinii, şi a căzut la picioarele lor mulţumindu-le. Dar Dumnezeu a oprit-o spunându-i:
– Scoală-i pe copii şi dă-le să mănânce. Şi în acel moment, cei doi s-au făcut nevăzuţi.
În acest timp, la casa bogatului începuseră să sosească invitaţii. Când au ajuns toţi, s-au aşezat la masă pentru a începe ospăţul. Dar ce să vezi, când să scoată slugile mâncarea din cuptoare pentru a o servi, în toate era numai baligă. Din fericire, povestirea noastră are un final fericit. După ce au plecat invitaţii, bogatul şi-a pus slugile să pregătească din nou din toate bunătăţile, iar apoi a chemat-o pe vecina văduvă cu copilaşii ei să petreacă împreună Sărbătoarea Crăciunului. Si după sărbători, pentru a se asigura că are din ce să trăiască, a angajat-o la conacul său.
Tradiții și obiceiuri în Ajunul Crăciunului
În tradiția noastră populară, Ajunul Craciunului reprezintă sărbătoarea de sfârșit de an, patronată de Moș Ajun. Legendele spun că Moș Ajun este fratele geamăn al lui Moș Craciun. Fecioara Maria l-a rugat pe el, inițial să îi ofere ajutorul înainte de a-l naște pe Iisus, dar pentru că s-a considerat prea sărac, Moș Ajun a trimis-o pe Maria la casa fratelui său, Moș Crăciun, unde i s-a oferit găzduire într-un staul.
*În tradiția populară Ajunul Crăciunului, se anunța nașterea Domnului, prin colinde. Termenul „colinda” este de origine latină și provine de la cuvântul latin „calendae”, derivat din verbul „calare” – a vesti. Dis-de-dimineață, copii și tineri pornesc la colindat, bătând din ușă în ușă. Aceștia sunt recompensați cu nuci, covrigi, fructe sau bani.
*Ajunul marii Sărbători a Nașterii Domnului este o zi deosebită pentru creștini, când sunt făcute ultimele pregătiri pentru Crăciun, fiind însă și o zi de post mai aspru decât în celelalte zile.
*Gospodinele pregătesc covrigei şi colaci care, în tradiţia populară trebuie să amintească de înfăşurarea unei mâini cu degetele întinse aparţinând Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Domnului la naşterea pruncului şi căreia i-au fost tăiate mâinile.
*Tot astăzi, se pregătesc turtele cu nucă şi cânepă, numite şi „scutecele Domnului”. Împodobirea mesei din seara de Ajun diferă de la o zonă la alta, dar are în comun faptul că toate bucatele sunt de post şi trebuie binecuvântate de preot înainte de a fi consumate.
*În această zi,toate lucrurile împrumutate de-a lungul anului trebuie recuperate;
*Copiii trebuie să mănânce bostan, pentru a fi sănătoși și voioși tot anul care urmează;
*Fetele nemăritate își pot vedea ursitul, dacă țin post negru și lasă peste noapte afară câteva feluri de mâncare negustate, pentru alesul inimii lor. Tradiția spune că acesta va veni să guste din mâncarea pregătită, iar fata îl va putea vedea;
*Lumânările aprinse în seara de Ajun trebuie lăsate aprinse până la final, pentru a avea noroc toată luna ianuarie;
*În Ajunul Crăciunului trebuie să dăruiești ceva unei persoane, pentru a avea parte de prosperitate în anul viitor;
*Ușile nu trebuie să stea închise, pentru a nu alunga norocul;
*Luminile de Crăciun din brad nu se aprind înainte de apariția primei stele pe cer;
*Pentru a avea noroc în anul următor, trebuie să mături pragul ușii;
*La masa de Crăciun trebuie să participe un număr par de invitați;
*Prima persoană care intră în casă în seara de Ajun trebuie să fie un bărbat, pentru a aduce noroc în casă.
Sursa: Realitatea Spirituala
