Ana Maria Păcuraru: „Cum am ajuns aici, într-o țară cu resurse, cu un reactor nuclear, cu un potențial energetic uriaș, dar care se împrumută de curent de la vecini?”

Barjele scufundate pe brațul Bala au făcut ce trebuiau să facă - apa a crescut cu 8 centimetri peste orice prognoză, iar Unitatea 2 de la Cernavodă mai are, oficial, cel puțin nouă zile de răsuflare. E o veste bună. Dar e și o veste care ne arată, dureros de clar, cât de aproape am fost de a pierde o cincime din energia electrică a țării - din cauza unei secete pe care meteorologii o anunțau de luni de zile, și pentru care nimeni nu părea să aibă un plan până în ultimul moment.

Și, în timp ce noi improvizam soluții de urgență pe Dunăre, Bulgaria vecină bate palma cu clienți din toată regiunea și încasează exporturi record de energie - iar noi suntem printre cei mai mari clienți ai lor. Cum am ajuns aici, într-o țară cu resurse, cu un reactor nuclear, cu un potențial energetic uriaș, dar care se împrumută de curent de la vecini? E o întrebare pe care o punem astă seară.

Pentru că, dincolo de kilowați și de centimetri de apă, criza asta se vede în fiecare factură, în fiecare plin de motorină, în fiecare pungă de cumpărături. Iar în tot acest timp, la Cotroceni se pregătesc consultări pentru un nou Guvern, într-o țară condusă, de fapt, de un premier demis de Parlament. Ne întrebăm, firesc, cine poartă răspunderea pentru criza asta, și mai ales - cine are, în sfârșit, o soluție.