Gândul zilei
Atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu
Omul care nu trece prin încercări, care nu vrea să-l doară nimic şi să sufere ceva, care nu vrea să fie mâhnit sau să i se facă vreo observaţie, ci vrea să trăiască bine, este în afara realităţii duhovniceşti. „Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi la odihnă”, spune psalmistul.
Vezi că şi Maica Domnului şi Sfinţii au suferit, de aceea, trebuie ca şi noi să suferim, mai ales că mergem pe acelaşi drum pe care au mers şi ei. Cu deosebirea că noi, atunci când suferim puţin în această viață, ne plătim datoriile şi ne mântuim. Dar şi Hristos a petrecut cu durere pe pământ. A coborât din cer, S-a întrupat, a pătimit şi a fost răstignit. Iar creştinul îşi dă seama că l-a cercetat Hristos, atunci când suferă durere.
Atunci când îl cercetează durerea pe om, înseamnă că îl vizitează Hristos. În timp ce, atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu, nici nu plăteşte datoriile, nici nu depune. Vorbesc desigur despre cel care nu vrea reaua pătimire pentru dragostea Iui Hristos, care îşi spune în sinea sa:
„Sunt sănătos, am poftă de mâncare, mănânc bine, o duc foarte bine, sunt liniştit, etc…” şi nu spune nici măcar un „Slavă Ţie, Dumnezeule!”. Cel puţin dacă ar recunoaşte că toate aceste binecuvântări sunt ale lui Dumnezeu, oarecum s-ar aranja situaţia. Să spună:
„Nu meritam toate acestea, dar fiindcă sunt neputincios, de aceea Dumnezeu mi le-a rânduit pe toate”.mÎn viaţa Sfântului Ambrozie de Milan se spune că, odată, ierarhul a fost găzduit de un oarecare bogat. Iar sfântul, văzând avuţiile nemăsurate ale aceluia, l-a întrebat dacă a fost încercat vreodată de vreo mâhnire.
„Nu, niciodată, i-a răspuns acela. Bogăţiile mele se înmulţesc necontenit, ogoarele îmi rodesc mereu. Nu am simţit niciodată durere şi nici vreo boală nu m-a cercetat.“
Atunci sfântul a lăcrimat şi a spus însoţitorilor săi:
„Pregătiţi trăsurile ca să plecăm repede de aici, fiindcă pe acesta nu l-a cercetat Dumnezeu.“- Cuviosul Paisie Aghioritul
Știai că?
„Svetilnă“ se cheamă astfel ca cerere a trimiterii luminii celei de sus, la fel cum spune şi textul: „Trimite lumina Ta…“; se mai numesc şi luminânde ( = luminătoare), fiind o categorie de stihiri sau tropare izolate care se cântă înainte de Laude (în rânduiala Utreniei). Se numesc aşa pentru că odinioară se cântau în momentul când începea să se lumineze de ziuă şi pentru că, în mai toate cântările care poartă acest nume e vorba de lumină. Svetilnele au, după text, şi ideea de „lumină“, şi pe cea de „trimitere“. Pentru svetilnele din restul anului, şi îndeosebi pentru cele 11 svetilne ale învierii, care se cântă la Utrenia de duminică, termenul de trimitere este mai potrivit pentru conţinutul lor, în care se vorbeşte despre trimiterea sfintelor femei la Apostoli, de către Iisus, în ziua învierii Lui, precum şi de trimiterea celor doisprezece Apostoli la propovăduire după înviere, şi de făgăduinţa trimiterii Sf. Duh, făcută de Mântuitorul înainte de înălţarea Sa la cer. Se mai numesc aşa şi pentru că odinioară, în biserica cea mare din Constantinopol, se trimitea un cântăreţ în mijlocul bisericii spre a executa aceste cântări. Aceste 11 svetilne sunt în legătură cu cele 11 Evanghelii ale învierii, pe care le comentează (parafrazează); au fost alcătuite de împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în sec. X.
Pilda zilei
O viață nouă
Sfântul Antonie trăia în pustie şi a venit la el un tânăr.
– Părinte, am vândut tot ceea ce aveam şi am dat banii la săraci. Eu am păstrat doar câteva lucruri, care m-ar putea ajuta să supravieţuiesc aici. Aş vrea să vă rog să îmi arătaţi calea către mântuire.
Sfântul Antonie i-a cerut flăcăului să vândă acele câteva lucruri, pe care le păstrase, şi cu banii încasaţi să cumpere puţină carne din oraş. Iar, când se va întoarce, să lege carnea de haina sa. Tânărul a făcut aşa cum i s-a spus. La întoarcere l-au atacat câinii şi şoimii, care vroiau carne.
– M-am întors, a spus tânărul, arătându-i părintelui trupul său rănit şi haina sfâşiată.
– Pe cei ce pornesc într-o direcţie nouă şi vor să păstreze câte ceva din viaţa cea veche, propriul lor trecut îi va sfâşia în bucăţi, a spus sfântul.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
