Gândul zilei
,,Scopul vieţii tuturor creștinilor este mântuirea. Și dacă o vei dobândi, destul este ţie. Fii credincios lui Dumnezeu și Bisericii Sale, cât vei trăi și vei avea în viața aceasta tot binele, iar în cealaltă vei dobândi cunună de mărire.” – Sfântul Ignatie Briancianinov
Știai că?
Mirungerea este a doua mare Taină pe care o primeşte creştinul după Botez. Mirungerea sau ungerea cu Sfântul Mir a noului botezat este semnul văzut al împărtăşirii lui reale din darurile Sfântului Duh, Care S-a pogorât în chip văzut mai întâi asupra Mântuitorului ca un porumbel la Botez, şi apoi asupra Sfinţilor Apostoli, în chip de limbi de foc, la Cincizecime, şi Care Se dă acum, după Botez, sub chipul văzut al Sfântului Mir. De aceea aşa cum Sfântul Duh S-a pogorât asupra Mântuitorului îndată după Botezul Său în Iordan, aşa şi ungerea cu Sfântul Mir trebuie făcută îndată după Botez, iar nu amânată peste ani în şir după Botez (cum se practică în Biserica Romano-Catolică), căci se poate întâmpla ca cel botezat să moară până la confirmare (denumirea momentului primirii tainei ungerii cu Sfântul Mir, la catolici) şi astfel să rămână lipsit de această sfântă Taină a Mirungerii. Sfântul Mir este „pecetea“, „semnul“ lui Hristos şi prin ungerea cu el, cel botezat devine creştin adevărat, un „Hristos“ adică „uns al Domnului“, deoarece Hristos înseamnă „uns“ (Χριστός). Ungerea se face în semnul crucii, după un ritual consacrat, rostindu-se formula „Pecetea darului Sfântului Duh“ (cf. II Corinteni 1, 21-22), ritual foarte vechi şi generalizat, prevăzut apoi în canonul 7 la Sinodul II ecumenic. Mirungerea este o „pecetluire“ a membrilor Bisericii lui Hristos, semnul văzut al apartenenţei lor la trupul mistic al Domnului. Unii dogmatişti consideră ungerea cu Sfântul Mir ca „taina preoţiei universale“, care face din toţi creştinii „seminţie aleasă“, „preoţia împărătească“, „poporul sfânt“ al lui Dumnezeu despre care vorbeşte Sfântul Apostol Petru: „Iar voi sunteţi seminţia aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu… poporul lui Dumnezeu“ (I Petru 2, 9-10). Sfântul Mir este untdelemn curat de măsline, amestecat cu multe şi felurite aromate (mirodenii) pregătit (fiert) cu o rânduiala solemnă în primele trei zile din Săptămâna Patimilor şi sfinţit de către Sinodul arhiereilor, în frunte cu Patriarhul ţării, în Joia aceleiaşi săptămâni (Joia Mare), la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, fiind apoi împărţit episcopilor şi tuturor bisericilor. Prin sfinţirea lui, el devine nu un simplu simbol sau o imagine, ci un vehicul purtător al energiilor Sfântului Duh, pe care le conţine în chip real.
Pilda zilei
Noii locatari ai iadului
Când Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit pe cruce şi a murit, a mers direct în iad şi i-a eliberat pe toţi păcătoşii, care erau chinuiţi. Diavolul a izbucnit în plâns, temându-se că nimeni nu va mai ajunge în iad. Atunci Dumnezeu i-a spus:
– Nu îţi face griji. Ţi-i voi trimite pe cei ce cu dreaptă mânie se năpustesc cu blesteme asupra păcătoşilor. Şi iar va fi aglomeraţie în iad, până ce mă voi întoarce Eu.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
