Gândul zilei
„Cum ne este inima, aşa ne este şi viaţa. Dacă inima este curată, sfântă, pătrunsă de dragoste fierbinte faţă de Domnul Iisus Hristos, toate faptele, toate gândurile, toate opiniile noastre sociale şi politice, toată filosofia noastră de viaţă vor fi pătrunse de această simţire, de aceste sfinte porunci ale inimii, şi atunci din vistieria cea bună a inimii noastre vom scoate roade bune în tot ce facem, şi în primul rând în viaţa de zi cu zi, în legăturile noastre cu cei din jur.”- Sfântul Ierarh Luca al Crimeei
Știai că?
Sfintele moaște, adică trupurile sau rămăşiţele trupeşti ale sfinţilor, despre care Biserica ne învaţă că ele conţin aceleaşi daruri dumnezeieşti şi puteri supranaturale care au însufleţit pe sfinţi cât au fost în viaţă, puteri care se păstrează şi după moarte în trupurile lor neputrezite. Creştinii cinstesc sfintele moaşte ca şi pe sfinţi. De asemenea cinstesc relicvele (rămăşiţele sfinte) adică lucrurile, obiectele provenite de la sfinţi şi care le-au aparţinut, au rămas de la ei şi ne amintesc de ei. Relicvelor li se acordă aceeaşi cinstire ca şi acelora cărora le-au aparţinut, aşa cum de ex. păstrăm cu grijă şi pietate lucruri care ne amintesc de părinţii noştri sau de cei dragi, care au dispărut. Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre minuni făcute prin rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, aşa cum vedem în Vechiul Testament minunea învierii unui mort care fusese atins de moaştele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Biserica a cinstit din primele timpuri osemintele mucenicilor, adunându-le cu grijă şi zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai târziu tradiţia s-a păstrat, dovadă că în altarul fiecărei biserici, când se construieşte, se pun părticele din sfinte moaşte la piciorul Sfintei Mese, precum şi în Sfântul Antimis, care stă pe Sfânta Masă, în altar.
Pilda zilei
Apa înțelepciunii
Se știe că pentru ceartă este nevoie de cel puțin două persoane. Un creștin ca să prevină cearta în casă și-a avertizat soția când s-a căsătorit:
Când vei vedea că sunt mânios, să-ți umpli gura cu apă. La fel și eu, când voi vedea că tu ești mânioasă, am să iau apă în gură. Așa am făcut și …ce bine am trăit, pentru că nimeni nu se poate certa de unul singur! Nici cel care are gura plină cu apă!…
Pe limba voastră stă viața și moarte. Luptați în orice chip cu patima mâniei și, cu ajutorul lui Dumnezeu, aceasta va ceda! Dacă uneori vă supărați sau vă mâniați, este bine să nu spuneți nimic. Îndreptați-vă sau, dacă nu este posibil, atunci mușcați-vă buzele, ca să nu aruncați afară flacăra mâniei care arde în sufletul vostru, căci zice vorba românească: „Pasărea pe limba ei piere!”
Sursa: Realitatea Spirituala
