Gândul zilei
„Dumnezeu nu dăruiește harisme leneșilor. Îi cerem lui Dumnezeu: „dă-mi dragoste, dă-mi răbdare, dă-mi credință”. Si spunea că „Dumnezeu nu este un băcan, să ne dea ce-i cerem: ia fasole, ia linte…” „Dacă vrei asemenea harisme, îți trimit Eu niște ispite, și o să primești harismele după măsura în care ai suportat ispitele”. – Sfantul Paisie
Știai că?
Ideea de jertfă religioasă o găsim în Vechiul şi în Noul Testament atât cu înţelesul de ofrandă adusă ca mulţumire şi slăvire lui Dumnezeu, sub forme diferite: ardere la templu de animale, de păsări sau aducerea de pâine şi vin, mergând chiar până la hotărârea de jertfire a propriului fiu, spre a face voia lui Dumnezeu, cât şi jertfa cu dăruire, ca jertfire de sine lui Dumnezeu, aşa cum S-a adus pe Sine jertfă supremă Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, pentru răscumpărarea omenirii din robia păcatului („Căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi“, spune Sfântul Apostol Pavel, în Corinteni 5,7). Starea de jertfă necontenită a Mântuitorului este actualizată la Sfânta Liturghie prin taina Sfintei Euharistii, când prin rugăciunile slujitorilor Bisericii şi ale credincioşilor şi invocarea Sfântului Duh, darurile – pâinea şi vinul – aduse ca ofrande de către credincioşi şi pregătite de preot pentru slujire se sfinţesc prin prefacerea în trupul şi sângele Domnului. Jertfa trebuie să aibă şi un caracter duhovnicesc prin viaţa virtuoasă, închinată lui Dumnezeu cu credinţă şi fapte bune a fiecărui creştin adevărat.
Pilda zilei
Jarul singuratic
Un membru al unei biserici, care anterior mergea regulat la slujbe, nu s-a mai dus. După câteva săptămâni, preotul a decis să-l viziteze acasă, așa că a plecat în căutarea lui…
L-a găsit pe om acasă în fața șemineului unde ardea focul. Bărbatul și-a dat seama de scopul vizitei, așa că l-a invitat pe preot să ia loc și i-a adus un scaun. Preotul s-a făcut comod, dar nu a spus nimic. După câteva minute de tăcere, preotul a luat cleștele de foc și a cules cu grijă un jar fierbinte și l-a pus deoparte. Apoi se lăsă pe spate în scaun incă tăcut.
Gazda a urmărit toate acestea curios să afle continuarea, însă după ce intensitatea flăcării din jarul singuratic s-a diminuat, a existat o strălucire de moment și apoi focul nu mai era.
Nici un cuvânt nu au rostit de la salutul initial, ci doar au urmărit amândoi întreaga scenă.
Când preotul se pregătea să plece, a luat jarul mort și după ce l-a pus din nou în mijlocul focului, acesta din urmă a început să strălucească din nou cu lumină și căldură de la cărbunii aprinși.
Când preotul a ajuns la ușă să plece, gazda lui a spus doar atât: „Vă mulțumesc mult pentru vizita dumneavoastră, dar mai ales pentru predică. Voi fi din nou în biserică săptămâna viitoare.” Păstrează strălucirea din viața ta!
Sursa: Realitatea Spirituala
