Gândul zilei
„De fapt, ispitele corespund întotdeauna slăbiciunii firii omeneşti. Celor mai tari în credinţă le rânduieşte Dumnezeu ispite mai grele, ca să sporească în sfinţenie şi să se învrednicească de cununi mai mari. Iar celor slabi în credinţă şi răbdare le rânduieşte pronia divină ispite uşoare, ca să le poată birui şi să nu deznădăjduiască.” Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Ispită pe voi nu a ajuns, decât ispita omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu vă va lăsa pe voi să vă ispitiţi mai mult decât puteţi; ci împreună cu ispita va trimite şi ajutorul, ca s-o puteţi suferi.” – (I Corinteni 10, 13) – Pr. Cleopa Ilie
Știai că?
Ispita este un îndemn determinat de o cauză din afară, dar care se reflectă în conştiinţă. Astfel ispita devine un fel de încercare, o verificare a rezistenţei morale din om. Ispita e legată de săvârşirea unui păcat, şi de aceea diferă după latura păcatului. Câte păcate, tot atâtea ispite. Când apare ispita, apare şi începutul păcatului (Matei 5, 28). Înlăturarea ispitei înseamnă înlăturarea gândului rău, din clipa când el apare (Matei 26,41). Învăţătura creştină arată că spre a birui ispita trebuie să te rogi şi să fii veghetor, atent să nu-i îngădui să prindă rădăcini: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită“ (Matei 26,41).
Pilda zilei
Timpul mântuirii
În muntele Athos, un calugar era tinut la pat bolnav de vreo 30 de ani. Nu se putea ridica decât puțin, cu ajutorul unei pârghii legate deasupra patului. Se ruga lui Dumnezeu să-l ia, pentru că nu mai putea îndura pe pământ suferința aceasta pe care o răbda de 30 de ani. Să-l ia Dumnezeu. Și dormind el, a venit un înger în vis și i-a spus:
Să-l ia Dumnezeu. Și dormind el, a venit un înger în vis și i-a spus:
„Dumnezeu ți-a auzit rugăciunile și m-a trimis să stau de vorbă cu tine. Ai făcut niște greșeli mari, rămase nepocăite, de aceea ți-a fost dată suferința aceasta aici pe pământ, ca să nu fii pedepsit dincolo. Dar Dumnezeu îți propune o învoială: Vrei să petreci trei ceasuri în iad, sau încă 30 de ani aici pe pământ în această suferință?”
A stat omul și s-a gândit: oricât de lungi ar fi trei ceasuri în iad, sunt mai scurte decât atâția ani de suferință pe pământ, pe care n-o mai pot îndura. I-a spus îngerului:
„Accept să mă duci trei ceasuri în iad.”
Îngerul l-a lut de mână, și l-a dus în împărăția de șmoală a întunericului, și l-a lăsat acolo. Și acolo au început suferințele. Și a stat un ceas, și a stat trei, dar îngerul n-a mai venit. Și a stat 3 zile, și 3 ani, și 30 de ani și 300 de ani, după socoteala lui, și îngerul n-a mai venit.
La un moment dat, când își pierduse orice nădejde, apăru în fața lui o lumină. Ridicând ochii îl văzu în sfârșit pe îngerul lui Dumnezeu care il privea zâmbind. El nu mai avea puterea să se bucure. Îngerul l-a întrebat: „Dar de ce ești atât de trist?” ” El a răspuns doar atât: „Nu credeam că și îngerii lui Dumnezeu să mintă!”
– „Cum adică să mintă?”, se prefăcu îngerul a-l întreba cu mirare. – „Mi-ai spus că vei veni după trei ceasuri să mă scoți de aici, și iată, au trecut 300 de ani și m-ai uitat.”
Atunci îngerul se uita cu bunăvoință la el și-i spuse: „Te înșeli amarnic dragul meu. N-a trecut decât un ceas, și mai ai dou.”
Atunci omul se agăță de aripa îngerului și-l implora: „Îngere al lui Dumnezeu, ia-mă, du-mă de aici și lasă-mă pe pământ cu suferința mea nu 30 de ani, ci 300 de ani, dar nu mă mai lăsa aici!”
Și îngerul l-a luat de mână și i-a spus: „Dumnezeu s-a îndurat de rugăciunile tale și te-a eliberat.” În clipa aceea s-a trezit. Ceasul de pe noptieră arăta că trecuse o ora de când adormise. În iad, o oră a fost cât trei sute de ani.
Sursa: Realitatea Spirituala
