Gândul zilei
„Adevăratul post este sufletesc, reținerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău, un lucru atât de grav și care se face atât de ușor. Am îndrăznit să afirm că cei mai mulți în iad sunt cei care vorbesc de rău. Biserica îi încadrează la „ucidere morală”. A desființat un om pe care Hristos l-a restaurat prin sânge. Deci postul adevărat și sufletesc înseamnă reținerea de la a vorbi de rău, a te ruga, a-ți da seama cât de departe ești de mântuire, să te compari cu momentul Judecății sau al morții tale. Filosofia cea mai mare este gândul la moarte. E o enorm de mare greșeală să crezi că ai să trăiești numai până la moarte, abia de acolo începe viața! Postul e de o mare valoare dacă este ținut sufletește mai cu grijă. Să intrăm în iubirea creștină! Pentru că iubirea este criteriu de Judecată. Nu se poate face nimic fără iubire. Noi suntem obligați să iubim pe frații noștri. Aceea este măsura în care Îl iubim pe Dumnezeu – acea în care îi iubim pe alții. Te înșeli dacă crezi că Îl iubești pe Dumnezeu și dușmănești pe atâția inși.
Nu s-a gustat din marea bucurie a iertării. Va să zică postul este să te antrenezi mereu ca să fii pregătit în ceasul ceasurilor – ziua cea mare a ta – ziua morții. Biserica ne-a dat această posibilitate, să ne antrenăm în a nu dușmăni, în a iubi. Am spus: o stare de prezență continuă, nu atât o stare de nevoință. Nu o stare de să nu mai mănânci nimic cu zilele, cu săptămânile. Mănânci potrivit, dar nițel mai reținut, având învedere scopul principal: viața de mântuire.” – Arhimandrit Arsenie Papacioc
Știai că?
Marţi seară la denie se va citi Evanghelia de la Ioan, în care se spune: „Puţină vreme mai este Lumina cu voi. Umblaţi până când aveţi lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul. Că cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge” (Ioan 12, 35). De azi înainte IISUS nu mai vorbește mulțimii. Timpul este aproape. Cele din urma cuvinte le dăruiește prietenilor Sai, acelora care aveau sa semene pretutindeni sămânța cea buna a Evangheliei și împreună cu ucenicii Sai părăsește iarăși cetatea urii și răzbunării, îndreptându-se spre locașul de pace și tihna al prietenilor Sai din Betania. La evrei se apropia Pastile, de aceea fariseii și cărturarii plini de dușmănie pe Iisus, pentru că tot poporul venea după Dansul, căutau prilej ca să-L omoare înainte de a sărbători ei Pastile.
Pilda zilei
În Sfânta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.
Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim și Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele din ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța să fim cu toții gata înainte de sfârșitul vieții. Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei – și fecioria are mult merit și este într-adevăr mare – dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci din ele le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și multul și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numește nebune, căci deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și milostenia. Deci sunt numite nebune, pentru că au săvârșit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai mică, așa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net
